Poezie
anexă
la existență
1 min lectură·
Mediu
uneori poezia este o anexă
tot ce e de ars depozitezi acolo
când nu mai ai chef să dărăcești viața
te retragi printre gândurile tale
le despici ca și când te-ai pregăti pentru o iarnă grea
le-așezi în stive
unele mai mici altele mai înalte cât să le vadă și vecinul
să crape șarpele măcar de-o poșetă pentru orți
le sortezi după esențe ori starea de umezeală
te minunezi de netezimea unora
în fiecare zi se mai adaugă o grămăjoară
așa că pregătește-ți brațele
va veni timpul să arunci din ce în ce mai multe
în focul creației
(11 iulie 2010)
043.652
0
\"Ortii\" vin de la ort (moneda ce se dadea popii)?
As vrea atat de mult sa nu fie regionlisme si arhaisme din astea care dau din coada total aiurea.
Altfel, poemul mi se pare f prost:
- definitia aceea a poeziei e una futila, o rationalizare cat de cat a muzei de dinaintea erei noastre, cu un strop de inconstient (nici macar colectiv sa iasa ceva mai interesant)
- gluma cu sa vada vecinul cade
- final deja apoteotic care starneste rasul mai mult decat glumitza cu vecinul.