OAOttilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Năvodari
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
e o plăcere să aflu părerea ta și îți mulțumesc pentru felul în care ai văzut și pentru că ai simțit așa cum ai simțit.
Pe textul:
„totul pare să aibă greutate " de Ottilia Ardeleanu
Recomandat0 suflu
Contextun șir de cuvinte și mai strecurate, prin filtrul personal, dar nu voi srica - recompunând poemul așa cum l-am "descoperit" eu citindu-l -, ceea ce tu ai construit în felul tău, spre a demonstra o altfel de "împărțire" decât știu oamenii, în general.
mi-a plăcut ideea în sine și modul restrâns de redare.
mi-a plăcut ideea în sine și modul restrâns de redare.
Pe textul:
„rusalii" de Mihaela Popa
0 suflu
Contextmă bucură apropierea aceasta. de cuvinte, de la om la om, din aproape în aproape...
îți mulțumesc nespus.
îți mulțumesc nespus.
Pe textul:
„plouă până dezgroapă toți morții " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextViorica, mă bucur că ai trecut și ai lăsat semnul tău de lectură.
Pe textul:
„viața o ultimă îmbrățișare " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextdinlăuntru. realitatea face totul! mulțumesc, dragă Cristina, pentru toate elementele de evidențiere.
Pe textul:
„viața o ultimă îmbrățișare " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextGeorge Pașa, viața este un “mic” haos pe care fiecare încercăm să ni-l ordonăm în fel și chip, așa cum ne pricepem ori cum ne ambiționăm să o facem, dar în final constatăm că a fost o încercare neizbutită sau din care ne-am ales cu destul. De puțin. Ceva rezistă totuși în om. Fiecare poate considera cel puțin un lucru care stă la temelia vieții.
Mulțumesc foarte mult.
Mulțumesc foarte mult.
Pe textul:
„viața o ultimă îmbrățișare " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextmă bucur mult pentru semn și empatie. îți mulțumesc și te aștept pe aici. și cu poezie. te-am citit :).
Pe textul:
„lucruri și stele " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextacum am găsit comentariul tău în pagină. mă bucur că ai citit. mulțumesc pentru semn. absolut totul are continuitate în viață, chiar dacă nu în linie dreaptă.
Pe textul:
„O mare de maci" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextplină (cea a florilor pe ramuri) vis-a-vis de una goală (cea interioară)... nici că poți simți singurătatea mai bine! tocmai asta - punerea față în față - dă putere sentimentului de a nu nu te avea decât pe tine - în sens dezarmant, nu egoist-, dezolat de imaginea ta (tristă) prin contrast cu aceea a naturii (voioasă) bogate prin faptul că pentru ea frumusețea constă în multitudine, în destul, în bunăvoință, dărnicie, multiplicare a culorii, luminii, imaginii de sine, amplificarea frumosului și sacrificiul prin care se dăruiește lumii sub amprentă dumnezeiască.
pe cât de simple ar părea cuvintele tale, pe atât de mult încearcă să atingă...
și reușesc. în măsura în care putem să facem diferența.
pe cât de simple ar părea cuvintele tale, pe atât de mult încearcă să atingă...
și reușesc. în măsura în care putem să facem diferența.
Pe textul:
„Singurătate" de Cristina Rusu
0 suflu
ContextSilvia știe să-și trăiască propriile cuvinte:
"sângele meu prin sângele tău,
aceștia sunt fiorii,", de prea multă feminitate și în același timp de prea multă forță de exprimare.
Silvia ne trimite "o carte de la Dumnezeu" în care dăm peste plinătatea cuvintelor.
Lansare cu succes!
"sângele meu prin sângele tău,
aceștia sunt fiorii,", de prea multă feminitate și în același timp de prea multă forță de exprimare.
Silvia ne trimite "o carte de la Dumnezeu" în care dăm peste plinătatea cuvintelor.
Lansare cu succes!
Pe textul:
„Lansare de carte - Dramaturgia lucioaselor funii" de Silvia Goteanschii
Recomandat0 suflu
Contexto să mai scriu. am multe de spus încă.
mereu plăcut surprinsă de interveția ta, George Pașa.
mereu plăcut surprinsă de interveția ta, George Pașa.
Pe textul:
„O mare de maci" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextde lumină, nici măcar cuvintele nespuse, praful de pe uitare ori tăcerea care nu eliberează nemulțumirile ființei...
mi-a plăcut mult alăturarea tăcerii la cuvânt și imagine, semn că-i place să se bizuie pe ceva ori cineva. chiar și ei!
mi-a plăcut mult alăturarea tăcerii la cuvânt și imagine, semn că-i place să se bizuie pe ceva ori cineva. chiar și ei!
Pe textul:
„Tăceri" de Cristina Rusu
0 suflu
Contextviteaz aș putea spune. totul, totul, totul "sub palma lui Dumnezeu". Caesar, ce să mai. atât și suficient! și mi-a plăcut. punct! chiar și cum ai folosit punctuația...
Pe textul:
„Dansul pe lună" de dorin cozan
Recomandat0 suflu
Contextdomnule Ștefan-Cornel Rodean. la cât mai multe apariții editoriale!
Pe textul:
„"Luptător pe frontul epigramei" - Ștefan-Cornel Rodean" de Eugenia Reiter
Recomandat0 suflu
Contexteste adevărat. prețul îl punem noi. dar noi suntem atât de mulți... intrăm în teoria relativității...
ceea cea ai scris tu este permaneta noastră preocupare, căutare, filozofare, resemnare, condiție umană.
când (ne) vom gândi, oare, spiritual cum stau lucrurile și cât mai avem de investigat și remediat până la însănătoșirea mental-trupească?!
mi-a făcut plăcere să lecturez.
ceea cea ai scris tu este permaneta noastră preocupare, căutare, filozofare, resemnare, condiție umană.
când (ne) vom gândi, oare, spiritual cum stau lucrurile și cât mai avem de investigat și remediat până la însănătoșirea mental-trupească?!
mi-a făcut plăcere să lecturez.
Pe textul:
„mercantile" de Maria Gheorghe
0 suflu
Contextalternanțele astea între bine și rău, între liniște și neliniște, între dulce și amar. viața - așa cum este ea, din "ace și bolduri", dar și din bomboane. foarte bine reușești să redai sentimentul de inconstanță. îndepărtarea dintre ființe și suflete; risipa calmului și armoniei printr-o ceartă, întâmpinarea fără prea mare bucurie transpusă prin cântecul răgușit, un pom de sărbătoare contrastând cu nimicul dimprejur, căldura anemică a soarelui interior zugrăvită prin dezordinea creată de imaginea unui papuc ici și unul colo.
tu știi foarte bine să descrii viața din acel "acasă" fiindcă debordezi de sensibilitate.
tu știi foarte bine să descrii viața din acel "acasă" fiindcă debordezi de sensibilitate.
Pe textul:
„viața acasă" de Cristina M Moldoveanu
0 suflu
ContextTeo, întâmplarea de aici este ochi de câine...
alte cuvinte sunt de prisos.
onorată de semnul lăsat în această pagină.
alte cuvinte sunt de prisos.
onorată de semnul lăsat în această pagină.
Pe textul:
„ochi de câine albastru " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Contextam citit prima dată acest titlu, m-a impresionat. am zis: uite o poezie din câteva cuvinte!
este foarte adevărat că nimic din răul care se întâmplă în jurul nostru nu are termen de comparație cu "tăcerea unui prieten", iar echivalentul acesteia l-ai deconspirat chiar tu.
ultima strofă este poezia din poezie!
cu plăcerea lecturii,
este foarte adevărat că nimic din răul care se întâmplă în jurul nostru nu are termen de comparație cu "tăcerea unui prieten", iar echivalentul acesteia l-ai deconspirat chiar tu.
ultima strofă este poezia din poezie!
cu plăcerea lecturii,
Pe textul:
„tăcerea unui prieten, un început de moarte" de Veronica Pavel Lerner
0 suflu
Contextfericire nu se poate vorbi decât atunci când te afli pe partea opusă ei.
trebuie să ne considerăm fericiți pentru tot ceea ce suntem, dăruim, facem, avem..., nu pentru ce nu.
și există o calitate a poeziei acesteia, exprimată chiar aici: "la fericire se poate numai și numai renunța".
nu pot să spun decât că mi-a plăcut maniera în care te-ai exprimat despre partea frumoasă, generoasă a vieții și față de care, în proporție exagerat de mare, oamenii sunt orbi...
mi-a plăcut cum și unde ai încadrat fericirea și că ne-ai lăsat libertatea să ne alegem partea pe care să ne așezăm pentru a fi cu ea, pentru ea și despre ea.
trebuie să ne considerăm fericiți pentru tot ceea ce suntem, dăruim, facem, avem..., nu pentru ce nu.
și există o calitate a poeziei acesteia, exprimată chiar aici: "la fericire se poate numai și numai renunța".
nu pot să spun decât că mi-a plăcut maniera în care te-ai exprimat despre partea frumoasă, generoasă a vieții și față de care, în proporție exagerat de mare, oamenii sunt orbi...
mi-a plăcut cum și unde ai încadrat fericirea și că ne-ai lăsat libertatea să ne alegem partea pe care să ne așezăm pentru a fi cu ea, pentru ea și despre ea.
Pe textul:
„Despre fericire" de Adrian A. Agheorghesei
0 suflu
Contextscris pe muzică de jazz, într-un recital de pian la patru mâini. mi-a plăcut ironia primului vers, pe care eu l-am citit și așa: "(un bilet) doar dus este epitaf"! - subliniez partea neîncadrată între paranteze. și mi-a plăcut adâncimea exprimării.
poezia ta este ca o barcă legănându-se între două ape: una liniștită care conferă mulțumirea sufletească provenită din relația cu ființele dragi pentru care grija se manifestă permanent, cealaltă cu teama lăsării în urmă a lucrurilor plăcute: copilărie, tinerețe, oameni dragi, preocupări, studiu, scris etc, oglindind amintiri tot mai îndepărtate.
deosebită și ultima strofă în care găsesc din nou o notă de ironie în primul vers, și în special ultimele două versuri în care nuanțezi, așa cum și virgulele au rostul lor în fraze, atunci când citim în propriile căutări, cunoașteri, dureri, bucurii, în tot ce înseamnă viață.
un text deosebit!
poezia ta este ca o barcă legănându-se între două ape: una liniștită care conferă mulțumirea sufletească provenită din relația cu ființele dragi pentru care grija se manifestă permanent, cealaltă cu teama lăsării în urmă a lucrurilor plăcute: copilărie, tinerețe, oameni dragi, preocupări, studiu, scris etc, oglindind amintiri tot mai îndepărtate.
deosebită și ultima strofă în care găsesc din nou o notă de ironie în primul vers, și în special ultimele două versuri în care nuanțezi, așa cum și virgulele au rostul lor în fraze, atunci când citim în propriile căutări, cunoașteri, dureri, bucurii, în tot ce înseamnă viață.
un text deosebit!
Pe textul:
„la patru mâini" de Vasile Munteanu
0 suflu
Context