Ottilia Ardeleanu

de recomandare, mulțumesc redacției!

domnule Ioan-Mircea Popovici, vă mulțumesc pentru lumină și cuvinte.

nu trebuie șters un text bun, în cheie clasică, la ora actuală o raritate. nu știu, mie mi se pare un gen de tristețe plină de sarcasm, un soi de dezamăgire mai ales pentru faptul că nimeni nu aude acel strigăt al lui munch, interior. e un gen de debusolare, ceva care dă temei acestor versuri care mie mi-au plăcut în mod excepțional.

alăturări de genul "Cu_conotații". cred că ar fi avut același sens dacă era așa:
Hainǎ
Cu semnificații
Sfinte.


sau, în cazul neînlocuirii cu sinonim, interpunerea unui alt cuvânt între cele două creatoare de cacofonie.

altfel, mi-a plăcut atributul de "legătură covalentă".

eu spun doar că sunt mândră de poezia mea din concurs. dar și mai mândră acum, după trecerea dumneavoastră. vă mulțumesc foarte mult!

foarte onorată, George Pașa, de semnul lăsat. nu cred că aș putea să mă supăr pe o persoană de la care pot învăța, pe care mă pot baza. este drept că m-am dus țintă să aleg secțiunea articole. acum nu știu în ce măsură va afecta schimbarea categoriei vizibilitatea textului, de aceea am renunțat să reîncadrez, dar am schimbat la subtitlu. mă bucură nespus aprecierea efortului meu și mulțumesc din suflet pentru atenționare.

este ciudată senzația de a fi locuit de termite, ca un om mort în sens metaforic.
textul este bine regizat și mai ales stăpânit din punct de vedere ideatic.

mie mi-a plăcut, inclusiv contrastul dintre "am deschis ochii și întunericul a pătruns/ mi-am divulgat ultimul secret luminii iar ea m-a părăsit" și "captivi în lumea virtuală stăm cu ochii închiși/ ținem lumina aprinsă în noi". este un text subtil.

să fie lumină!

Moartea, un fluture alb este o carte interesantă la nivel de trăire. felul blând, chivernisit aș zice de a transmite îi dă un aer unic. te felicit pentru această apariție editorială!

Vero, poezia lui Teodor Dume transmite starea, chiar dacă lectorul nu e pregătit să o accepte. este ceva care intră în suflet pe negândite și te transpune concomitent cu parcurgerea versurilor. respiri, îți auzi tăcerea care țiuie în urechi, oftezi, revezi chipuri și întâmplări etc. odată cu poetul.
Mulțumesc din suflet!

domnule Liviu Nanu, nu există bucurie mai mare decât aceea de a fi susținut dinafară. vă mulțumesc mult, onorată!

LIM, cred că nu ajungem să ne cunoaștem îndeajuns propria personalitate, ar trebui să insistăm asupra posibilităților noastre interioare ca să ne descoperim, darmite să credem că putem să-i descifrăm pe ceilalți. sigur că abordarea unei cărți citite se poate face din mai multe unghiuri. în plus, contează starea lectorului, impactul primei lecturi, poate al următoarei ori cel al următoarelor și multe altele. mă bucură nespus cuvintele tale. e interesant că ai făcut o atare paralelă între lectura mea și a ta.
mulțumirile mele sincere!

și mulțumesc pentru reacțiile luminoase!

poetă, am apreciat scrisoarea ta cu o notă de 8. pentru ironia fină și modul firesc, plăcut în care ai transmis.

felicitări!

un nume viselor tale", Liviu! mi-a plăcut poemul acesta de la prima citire. am avut impresia că asist la o dezlănțuire vertiginoasă a lucrurilor, a vieții, că privesc modul în care se desfășoară o reacție în lanț. mă vedeam minusculă pe lângă acele milioane, miliarde de realități, fiecare cu Dumnezeii ei și cu toate celelalte, ca într-un film efecte speciale. mi-a plăcut mult acest titlu fin, apăreai din nimic.
am notat cu plăcere acest poem cu 9.

care mi-a atras atenția de la prima citire și pe care am votat-o cu o notă de 8. o poezie frumoasă, bine condusă de la începutul "amnezic" și până la finalul "ocupat cu viața". mi-a plăcut stilul ăsta molcom, povestit, reușind imagini deosebite cum: "astrul zilei coboară în zare.
Precum un strugure strivit în teasc înroșește cerul".

felicitări pentru rezultatul din concurs!

cel mai greu este să organizezi un concurs, de aceea, am s-o felicit mai întâi pe Eugenia.

felicit pe Antonia pentru câștigarea acestei prime ediții.

de asemenea, felicit pe fiecare participant al acestei ediții. în opinia mea, majoritatea textelor se încadrează la bune și foarte bune. am acordat numai note peste 7 acelor texte care mi s-au părut cele mai valoroase. am scos din calcul toate textele care au avut erori gramaticale, deși unele erau merituoase ca și realizare. am observat, în schimb, că toate textele pe care le-am votat au obținut peste 100 de puncte, ceea ce m-a bucurat, desigur.

pentru mine, acest concurs a fost o altă experiență. îmi place spiritul de competiție și cred că tuturor ne prinde bine să (mai) învățăm de la ceilalți câte ceva.

vă mulțumesc tuturor pentru lectură, la fel de mult: atât celor care ați acordat atâtea puncte câte s-au potrivit gustului dumneavoastră literar vizavi de textul meu, cât și nevotanților mei.

deja anticipez că etapele următoare vor fi și mai atractive, de aceea, dați-mi voie să vă urez succces în continuare!

ce bine ar fi...

peste care nu se trece (cu bine ar fi să ni-l putem desena în culorile dorite!)...
este un text pe cât de lin-de cald-de firesc, pe atât de dur; și remarcabilă în acest sens strofa a treia.
nu aș putea să trec/ traversez nici eu peste curcubeul altcuiva, dar nici nu pot să mă opresc din a admira alte curcubeie dacă sunt așa de frumoase!

foarte bucuroasă de trecerea dumneavoastră pe aici.
cu mulțumiri, am să vă rog să mă deranjați de câte ori considerați că e cazul.

"încopăcirii" din tată în fiu mi-a plăcut mie în poezia ta!
este verde, este ozon, este ciripit... dacă mă gândesc cât înseamnă și ce se poate interpreta dincolo de o pădure - nemuritoare -, ar trebui să fac o întreagă analiză poeziei tale, de data aceasta însă doar voi exclama:
m-am încărcat pozitiv!

mulțumesc. tăierile astea sunt întreruperile vocii, acolo unde trebuie să iei o gură de aer ca să poți continua. este ca și când ai cânta. un cântec trist este altfel decât un cântec vesel. unul de dragoste, altul decât de înmormântare. și cântecul meu ca al nimănui! mulțumesc, Anghele!

Răzvan, viața are peșterile ei pliiine cu singurătate. mulțumesc pentru prezență și cuvinte.

Valeriu este împlinită prin bogăția temelor, cel puțin așa l-am perceput eu din cât l-am citit.

felicitări pentru acest volum în care cele două culori, metaforic vorbind, își cedează generos locul din fundal în prim-plan și invers!

mă bucur sincer pentru tine, drumul tău în poezie este lin, te-am citit în bună parte și mi-a plăcut copilul matur care știe să potrivească acele cuvinte trist-zâmbitoare, ai potențial, ai sensibilitate...
sincere felicitări și drum bun în continuare pe acest tărâm nici ușor, nici presărat cu flori, al poeziei!

Minela, ai făcut un gest nobil explicându-ne unde se termină lumina!

că nici nu se cade să spui succes! unui poet de succes. eu îmi voi permite să o fac, în numele poeziei pe care am citit-o on-line în pagina acestui autor. mi-ar fi plăcut să am în biblioteca personală măcar un volum de poezie cu semnătura: Adrian Suciu.

felicitări! și succes!