Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
O jerbă de cuvinte triste, dragă Ileana, este acest text în amintirea omului, poetului Ciprian Chirvasiu.
Pe textul:
„trebuia să se întâmple..." de Ileana Popescu Bâldea
felicitări!
Pe textul:
„Teodor Dume, o nouă carte:Durerea pietrelor" de Teodor Dume
am plăcerea să remarc.
Pe textul:
„heat life" de marin badea
tu scrii poeme puternice pentru că ai un suflet puternic. nu-mi rămâne decât să mă înclin.
Pe textul:
„***" de enea gela
RecomandatCert e că m-a uimit și de aceea, remarc.
Pe textul:
„și atât..." de Teodor Dume
Să ne citim cu bine!
Pe textul:
„ziua când" de Ottilia Ardeleanu
Succes pe mai departe!
Pe textul:
„The limbs they took - autor Gabriel Nicolae Mihăilă" de Claudia Minela Petre
RecomandatEste desigur de spus mult...
Mă bucur că am trecut pe aici. Consider că textul tău trebuie aflat, de aceea remarc.
Pe textul:
„nebunul necesar " de Bejliu Anne-Marie
În plus, repetițiile și cuvintele însoțitoare dau o dinamică expresă, aproape sălbatică, iată doar o frescă:
aleargă
aleargă din străfundul plămânilor, aleargă
mâncând pământul, cu tot vântul din suflet
aleargă până ce ai uita de sclavie, aleargă
în ultimul hal
Însă, și aici vin să spun că pare prea mult: a pleca, a-și pleca, a apleca.
Cred că textul merită încă un mic periaj ca să poată sări acel gard în muguri.
O zi frumoasă!
Pe textul:
„Aleargă!" de Alexandra Alb Tătar
Despre cărțile tale vorbesc oameni cu ochi critic, poeți cunoscuți și dedicați acestui domeniu complicat și delicat, literatura, uneori mi-am permis și eu să spun câte ceva.
Poezia ta are suficientă dorință de a trăi încât sfidează moartea. Trecerea dincolo se face pe sens unic. Înapoi înseamnă amintire!
Nu spun mai mult. Doar aprind o luminiță. Pentru lirismul acela compatibil cu sufletul pus în poezia semnată de Teodor Dume.
Pe textul:
„Teodor Dume, carte: Lacrimi de pe altarul trupului" de Teodor Dume
Evoluția!
Rostul ploii!
Nu vreau să scriu cuvinte mari, aici se citește în gând și gândul are libertate de exprimare!
Un drum comun, poezia - probabil este mereu o primă viață!
Ai originalitate în felul de redare a acelor lucruri spirituale de care suntem legați noi toți.
Și pentru asta, apreciez.
Te rog, totuși, să revizuiești textul (știi tu de ce :) )
Pe textul:
„Prima viață" de Iulia Elize
Recomandatempatie!
gânduri bune!
Pe textul:
„ziua când" de Ottilia Ardeleanu
rănile se lipesc, dar se crapă și mai...
un ecou la ceea ce ar putea completa golul!
Pe textul:
„despre domnișoara bătrână" de enea gela
nu, dar așa e, dumneaei caută metode moderne!
Pe textul:
„Harș" de Liviu-Ioan Muresan
te citesc, draga mea!
Pe textul:
„De sezon" de Cristina-Monica Moldoveanu
Am citit câteva dintre textele tale masive, prozopoeme de altfel. M-am oprit la acesta, pentru acea casă pentru suflet.
Cred că poezia actuală poate fi vastă, dar să nu concureze cu proza.
Ce-mi place la aceste texte semnate Bogdan Ion este partea tematică înclinată spre uman/ real/ actual, expresiile naturale de genul: Frate, ce bagă ăștia în mâncare…/ Experimentele unui ciudat de ziua lui, ironice cum Până la urmă eu prostălău, să pun botu’ la un peștișor cretin…/ Vacanță în extrasezon etc.
Mai citesc.
Pe textul:
„All Inclusive" de Bogdan Ion
Pe textul:
„bunicul " de Ottilia Ardeleanu
De altfel, deriva este o rătăcire, cum bine spui. Uneori frumoasă, generoasă, alteori prea dură.
E un discurs care poate părea simplu la prima vedere, dar nu e chiar așa.
Mă bucur că pot citi și astfel de puncte de vedere poetice.
Politicos îți acord o stea. Un semn de apreciere doar.
Pe textul:
„Refuzând politicos arta derivei" de George Pașa
mulțumesc pentru emoție, Ancuța dragă.
Pe textul:
„bunicul " de Ottilia Ardeleanu
