de aproape o viață îmi dă ocol

mă bucur de impactul poemului asupra ta și mulțumesc mult pentru cuvinte și apreciere.

Altfel spus, (mai prozaic)
când ești singur, ai în casă un Mitzi, plictisit și bătrân, care împarte plictiseala cu tine – stăpânul sau stăpâna, în fiecare dintre zilele banale, uniforme, care încep invariabil cu alarma telefonului. Gesturi comune, repetitive, dezbrăcat-îmbrăcat, spălat, studiat în oglindă, evaluare matinală cotidiană, declanșarea unui lanț de suferințe suportabile dar corozive, năvala mai mult sau mai puțin agresivă a amintirilor din zilele trecute su din anii trecuți, însoțite, ordonate, poate selectate automat de mișcările lente de mângâiere a firelor de păr, primele care trădează timpul, te trădează, făcând loc reginei simțămintelor – lehamitea.
„ schimonoseala clipelor când te doare și duci fără vină sacul neplăcerilor la un tomberon fără să-l ridice vreodată cineva
pentru că de lucrurile interioare de însingurări monotonii tristeți și alte forme de suferință nu te poți ocupa decât tu
grimasa adormită din fața oglinzii de la baie denunță anii intrați cu forța în oase în carne în șanțurile formate de la prea mult plâns ori poate vreun hohot de râs datorat verbului a avea ”
Un tablou amplu, de un realism crud, de fapt o succesiune de tablouri-instantanee cunoscute, dar împinse undeva la marginea conștiinței de o criză afectivă încăpățânată și tenace. Împotriva lehamintei și a procrastinării dominante, mergi aproape zilnic să „socializezi”, condiție pentru a-ți câștiga dreptul de a trăi, care nu este un dat ci o obligație.
Impresionant acest poem, chiar dacă, la o primă lectură, poate părea banal! Spun asta ca unul care a analizat mult acest „sindrom” al singurătății, procrastinării, câteva dintre personajele mele încercând să reflecte tocmai aceste personalități.

mulțumesc din inimă pentru analiza amplă și mă bucur nespus că a ajuns așa la un prozator care abordează realitățile actualului.

”... nu-ți vine să pleci acolo unde oamenii își fac de lucru doar pentru a nu uita cine sunt”
M-a surprins conținutul unei idei filosofice cuprinsă ca un măcelar existențial. Devreme să ne exprimăm gândurile prea matinal surprinse de alarma ceasului dar și târziu să îmi imaginez ieșirile din ziua plină de lucruri care doar susțin identitatea probabil fals construită.
Mi-a plăcut efectul descrierii banalului surprins dar care aduce puterea emoției exact în simplitate, acțiuni ritualice și comune totodată.

Lidia, pentru reacția ta. Mă bucur atunci când mesajul ajunge la inima cititorului, mai ales când acesta este angrenat în lumea specială a cuvântului!

pentru frumoasa interpretare a textului, cu scuze pentru întârziere.