Poezie
atingeri
1 min lectură·
Mediu
ce unduitoare este iubirea
în cercuri mici de apă
dese și perfecte
cu puii ei de pasăre rară
strângându-se unii în ceilalți
piuind încrezători
printre ierburi care-și dau verdele
pe luciu și prind soarele de mustăți
ce rotundă și clară
inele inele
te ating
081.368
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 44
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “atingeri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/14187974/atingeriComentarii (8)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ASDistincție acordată
ASAmanda Spulber✓Am citit de câteva ori și mi-a plăcut la fel de mult. Inițial m-a atras tonul vioi, ludicul din a prinde soarele de mustăți. Ce idee năstrușnică!:) Și în același timp picturală, unind pământesc cu ceresc, concret cu imaginar și material cu ideal. Mi-a plăcut și schimbarea perspectivei, de la distanță spre aproape: cercurile mici pe care le admiri devin inele care te ating sau poate eu te ating? Frumos dublu sens! Bineînțeles că și puii încrezători au rolul lor: inocență și dorință de explorare, cu inima deschisă. Cel mai mult însă îmi place senzația de dincolo de cuvinte. Mi-a adus un zâmbet și m-a făcut să revin.
0
OAAmanda, sensibilitatea ta dă și ea trăire tabloului. Mă încântă când cititorul, poet fiind, descoperă măreția cuvântului simplu.
Admir și eu ce scrii. Probabil că empatia joacă bine... Dar, asta îmi crește bucuria!
Aprecierea ta mă face să exult.
Admir și eu ce scrii. Probabil că empatia joacă bine... Dar, asta îmi crește bucuria!
Aprecierea ta mă face să exult.
0
Șfiindcă sunt imagini pe care le văd deseori, mergând pe malul Crişului Repede. Şi cred că le-am văzut şi la Constanţa, plimbându-mă pe malul lacului Tăbăcărie... M-am gândit mult dacă acele cercuri trebuie neapărat să fie şi perfecte, în versul 3. Probabil că este folosită tehnica apoziţiei adjectivale, pentru a se întări efectul vizual. Să fii mai atent la acele cercuri, să realizezi perfecţiunea naturii în cele mai mici detalii. Poezia începe perfect cu adjectivul unduitoare, iar aici mi-am adus aminte şi de valurile Elenei Papadopol, care loveau, cu ingambament, stâncile. Căci, despre asta este vorba, până la urmă, de unde ale iubirii care transmit mesajul de la sursă mai departe, fiecare alcătuire sau destrămare purtând simbolul perfecţiunii. Finalul, un pic fragmentat, sacadat, pe stil fracturist, aduce legământul prin inele, rotundul nefiind doar un contur, ci aducând şi plinătate, cu trimitere la perfecţiunea sferei, dar şi la starea de fecunditate a clipei eternalizate.
Felicitări!
Felicitări!
0
OAmulțumesc mult pentru comentariul empatetic.
0
CTDistincție acordată
E ceva aproape ludic în felul în care puii de pasăre apar în mijlocul apei, o naivitate controlată care prinde foarte bine. Metafora lor, ascunși în cercurile apei, e de o tandrețe subtilă, fără să devină dulceagă, iar imaginea finală cu soarele prins de mustăți e absolut minunată – are ceva dintr-o copilărie mitologică, o fantezie atât de profundă și simplă și totuși atât de accesibilă. E cu adevărat un text plin de prospețime și imagini vii — iubirea ca mișcare rotundă, mică, dar vie, într-un spațiu fragil și intens. Pari în textul ăsta o adevărată Momo a lui Michael Ende. Recunosc că nu rezonez cu ultimele trei versuri, le-aș elimina, nu le simt (pentru gustul meu) necesare.
0
OAClaudiu, am zâmbit la comparația făcută.
0
GMDistincție acordată
Armonie și claritate. Atunci când simplul este elegant. Are o vibrație despre care aș putea să spun că este molipsitoare. Felicitări pentru acest poem. Îmi place!
0