mi-ai spus să fim bărbat și femeie

Intre barbat si femeie e o falie deci exista risc seismic, prin iubire. Se potriveste perfect acel creion care inregistreaza pe fila neteda semnalele cardio-seismice ale sufletelor lor.
E bine venita o astfel de poezie de dragoste.

mulțumesc pentru comentariul deosebit. mi-ar plăcea să revii cu poezie pe site. până atunci, te felicit pentru noul volum.
toate cele bune!

Îmi place mult. Dacă nu e cu supărare, 'timpul încremenise/
nu intram în criza lui' îmi sună puțin prea lumesc.

domnule Marius Valeriu Cârmaci, pentru comentariu, și da, lumesc se vrea și textul de față.

îmi place ultima strofă (aș zice că sunt trei strofe, primele două versuri-prima…) începând cu “N-aș fi crezut…”
poate și pentru că acolo am vizualizat (dar eu nu mă dezmint, nu reușesc să “dezleg” toate metaforele, d’aia mă și bucur să citesc interpretările celor “care văd”)

poate că pare obositor (faptul că las o părere pe text) dar o fac nu din logoree (cum ar spune talentatul Florin, pistolarul), ci pentru că îmi place să interacționez. Cum spunea cineva pe aici, ăsta e loc pentru “evadare”

Spor!

mă bucur de trecere și semn, așa cum simțiți să spuneți.
Mulțumesc.

O asanare a mlaștinilor electro-magnetice ale sufletelor, dincolo de „mentalități pudori temeri” devine stringentă în ecuația tainică a iubirii pentru ca adevărul cu adevărat să ne elibereze, să facă viabilă vibrația, mai ales în aceste vremuri turbulente, disperat de opace înțesurilor! Rămân o admiratoare a conciziunii curgerilor tale poetice!

mulțumesc foarte mult pentru impresiile de lectură, mă bucur de regăsire.