Marius Valeriu Carmaci

Stăteai în Dristor, da! Și eu aproape... în Ferentari. Nu erau casele noastre, nu. Nici în zodii, nici în Déjà Vu, Unde și azi îmi apari. Vorbesc de bar, nu de amăgire, Sub pământ ne dădeam

A fost odată un student Plăcut la fizic, dar cam lent. Când a terminat Proiectul de stat L-a prezentat târziu, în Parlament.

Semistea (sau dragostea, pe înțelesul celor mici, din alte lumi) Jumătate de bezea Arsă și topită Stai pitită-ntro clătită Răsucită, 'ncolăcită, Peste tine învelită Ca o lume de

Aproape Crăciun În ferestre aurite, rând pe rând, Toți piticii Își înhamă licuricii. Mama, tata şi bunicii Se gătesc cu ce-au mai bun. Cozonac și globuri roşii Ţin de strajă

Un ou, din nou, Și-a dorit să zboare Până la Soare Sau, măcar, pe a Soarelui floare Care e o planetă La o distanță potrivită în cosmos Pentru navetă. Aflat în spațiu, tânărul ou A făcut

A trebuit să cunosc multe femei Până să devin firesc. Una grasă, una curvă, Una simplă, una dublă, Una grea, una ușoară, Una mândră, alta goală, puncte puncte Înspre seară, vezi bine,

Totul de la timp pleaca. Si nimicul, tot de acolo... Timpul este intoarcerea lucrurilor In ele insele: Intoarcerea copacului in samanta, A mamei in prunc, A soldatului in patrie. Umblam

Iubire, pasare cu aripi ascutite, Mi-ai taiat respiratia, timpul, Nonsalant si parca neatenta, Foarte aproape de mine trecand, Chiar foarte aproape, Mi-ai trecut aripa prin plexul solar, Acolo

Domnilor greci eu nu am idei, Eu am numai sentimente; Eu nu am ideea de frumos, Am sentimentul de frumos. am sentimentul de bine si nici integrala din nimic, Adica din dx, care este

Ce luna, ah, ce luna zicea Ingerul care cioplea, In piatra aceea rotunda tacea Si albea Ce noapte? Ah, ce noapte zicea Ingerul care vedea, Ce noapte din piatra aceea rotunda curgea Ce moarte?

Pe scandura veche si aspra Maica-mea ne spala rufele. Si le freca si le izbea de scandura aspra Pana deveneau din ce in ce mai albe, Pana ce apa, atata vlaguita, Se facea si ea alba si

Sunt lapte prins Dintr-o scurgere stelara Intr-o forma nelamurita de viata, Nelamurita de moarte, Nelamurita de tot ce e intre. Pe cai de lapte umbland, Pasii mi se deschid laptosi inainte; In

Calul nu se deseneaza cu rigla si compasul; Calul se deseneaza liber. Calul se deseneaza in alergare. Desenul incepe cu o coama in vant, Pe urma se face iarba strivita Cu o culoare putin mai

Un suflet, trecand prin vazduh, Saruta cu umbra pamantul. In ceas de taina, purtat de duh, Vine ingerul Sa-si imbrace vesmantul: Aripa dreapta, aripa stanga... Numai poetului, cand se

Dimineata imi deschid cartile Ca pe niste aripi Si le inchid seara Ca pe niste pleoape.

Omul acela, vezi-l, Omul acela care tocmai a trecut Intr-o zi Mi-a spus ca il cheama Arhimede si ca Inima este impinsa afara din trup De o forta egala cu durerea \'deslocuita\'. Dar ca nu ne

Ochiul tau este murdar De ochiul meu Cand ma uit la tine cu privirea Pe care tu mi-ai lasat-o in gulerul camasii In dimineata de dupa acea petrecere Cu prieteni Printre care n-ai fost.

Tu aveai o privire fixa, Eu aveam o iubire chixa. Simtul meu te privea despuiat, nemancat... Ma refer la simtul meu generalizat Sau generealizat, de cand \'e\' Cu birocratia asta de a fi Se

Se ia o masa Si cateva scaune. Apoi se ia cate un bob de strugure Si se aseaza in teascul cuvintelor; Se incuie afara iubita Pana asteptarea ei putrezeste vinul. Apoi se bea. Apoi se