întunericul

Chiar de-aseară, când l-am citit prima dată, mi-a plăcut textul, pentru ideile sugerate, pentru legătura titlului cu mesajul și pentru combinațiile de cuvinte deosebit de percutante. Mă bucur că a fost recomandat și-i acord o stea. Felicitări, Otti!

„Întunericul” este un text bun, sensibil, construit, în general, cu multă grijă. O mică apocalipsă personală pare a-și găsi un remediu universal.
Două versuri mi se par ușor forțate: „îmi pun câteva conserve din cele mai bune cuvinte tăiate în silabe pentru/ potolirea foamei de poezie”. În plus (și mie mi se întâmplă), referirea la poezie (la poet, la arta creației etc.) cred că au fost deja epuizate de poezia stănesciană (nu spun că ar fi ceva stănescian aici). Neologismul final, „anafilactic”, pare și el cam nepotrivit pentru un final de poezie, deși au mai fost utilizați și alți termeni din același registru lexical. Totuși, chiar și cu acel cuvânt, finalul textului este destul de expresiv.
Doar în versul „mă înrolez pentru găsirea luminii ascunsă în buncăre inumane” ar trebui realizat acordul corect: „găsirea luminii ascunse”, fiindcă sub forma dată se înțelege că ascunsă e găsirea, nu lumina.