locul în care te afli de mult

e un poem plăcut, mie cel puțin mi-a transmis melancolia unei yile de noiembrie când ,,oasele mele încearcă barometric
venirea ploii" cu ,,mâna unui copac scheletic".
numai bine,
Gabi

e o bucurie pentru cel care scrie să știe că prin cuvinte transmite emoții iar acestea se transformă în alte cuvinte care se întorc în alte emoții.

mulțumesc.