îi ziceam băbica

zambet de etate?

inca ceva: vrei sa valorifici perfectul simplu. e ok. insa nu zici zisai, ci spui zisei, pentru ca popularul zisai nu concorda, aici, cu tonul celui ce stie carte, cat timp spui, de pilda,

odăile miroseau a clorofilă
devorată de micile viețuitoare care
nu-mi mai făceau scârbă
mă așezam într-un colț și ascultam cum
scriau partitura pentru drumul mătăsii


adica eul care este unul suficient de elevat incat sa si faca o reprezentare a lucrurilor pe un anume ton general, astfel incat zisai pica precum o nuca n perete, la nivel de veracitate a textului ca intreg.

sau mentii zisai, cu conditia ca intreg textul sa se acordeze. adica sa fie profund re reprezentat.

sper ca m am facut inteleasa, am capu ntr o suta de parti acum.

eul care scrie este unul suficient de...

dreptate, Mădă, era "zisei" în acord cu tot ceea ce ai spus, nu mai repet.
acolo am schimbat, deși mie îmi plăcea mai mult "etate" fiindcă cred că era mai frecvent folosit.
mulțumesc.

ottilia, in intrebarea mea era cuprinsa sugestia lui zambet, in toata frumusetea simplitatii lui.

mai simplu, adevărat.
mulțumesc.

titlul m-a purtat în timp. copil fiind am locuit cu părinții la țară la bunici
aici am auzit-o pe maică-mea vorbind despre băbica, alteori despre dădica sau despre țața, nume de persoane fără să știu ce grad de rudenie purtau.
textul curge frumos aproape firesc, natural. în atmosfera creată imaginile curg de la sine 'buze indigo' ori 'mă așezam într-un colț și ascultam cum
scriau partitura pentru drumul mătăsii' și pentru toate astea Dumnezeu nu poate decât să zâmbească pentru viața aceea simplă de țară


voi mai trece desigur


cu același respect, Anghel Geicu.

Ottilia, nu-ti fa inima rea din nica.
Cautatori de noduri in papura sunt peste tot.
Si inca noduri marinaresti. Mie mi se pare
ca "zisai" da mai bine in context.
Nu suntem la ora de gramatica, ci in ceasul de poezie.
Cat despre "zambet" simplitatea lui
recomanda textul, caci de multe ori
simplitatea duce la esenta,
ceea ce ar trebui sa caute orice poet.

există grad de comparație pentru viața de la țară și o simplă dovadă este aceea că pe fiecare îl marchează într-un fel cel puțin plăcut.
mulțumesc, Geicu, pentru popas și pentru semnul de lectură.

numai bine!

Ottilia Ardeleanu

pentru simplitate sunt și eu. uneori, ies din acești parametri. mulțumesc pentru trecere și opinii.