Octavian Sergentu

Soarele astăzi este bun Numai cuvinte-naripate-n drum Și suflete defilând în jur Ce leagănă curcubeul sus ca pe un porumb. Zâmbetul meu suspendat pe un ram Pune vrajă și îmbie porumbeii

Ziua începe cu zâmbetul tău Și asfințitul răsare ca un ecou Tu ești Buna Dimineața mea!- Și eu un Noapte Bună! Pentru că exiști tu Există și pacea în lacrimi Și catedralele își luminează în

Posibil că este o mare emoție la această nuntă dar la care este absentă mireasa mea... dacă ași ști că va apărea la ușă și mă voi îmbăta cu dragoste doar ca să-și ia adio de la inima mea iubirea

Și dacă bruma cade în palme Vocalele se stâng ca lacrima pe buze Și ne aplică sinceritatea în emoție Încât trăim sensibilitățile lăuntrice. E adevărat descoperim lumea în loc de somn Și

Fată frumoasă care îmi lași gura uscată care nu s-a înfruptat încă din sărutarea ta și nu mai vrea decât să vadă chipul fericit pe timp de lună plină. fată frumoasă ca o emoție abisală și

în lumea mea și în altă lume mormintele au început și au sfârșit și în toate faptele mărețe noi invocăm iubirea s-o cinstim. ce lume în care Egiptul antic încovoaie faraonii în mormânt și

și cerul strănutase în oraș și invitase pictorii la prorpiul lor vernisaj și am mers și eu, am mers pe ploaie sa savurez culori și chipuri abisale am fost tăcut și în simțuri adormit când

Pasără cu haină albastră Tu zbori afară după fereastră Fără ură și prejudecată Pe lângă cer și Paradis. Și nu ai regrete, nici tristețe Ești ca și visul înecată În respirația imaculată În

Nu sunt profetul Din primul cerc al cunoașterii. Nu sunt ideea Din primul zbor în care ne naștem. Sunt manechinul Unor ecouri respirate Și iluzia căderii în spațiu. Sunt visul în care

s-au revoltat morții și au reînviat comunismul cu securea și nicovala în mână bat pe la ușile celor tineri și le cer amenințător nemurirea ca niște umbre în noapte vor să confisce viitorul și

Sunt o mare enigmă și prima celulă Sunt un cod cifrat în combinația pilulei Sunt hazardul rătăcit în plosca cu vin Sunt Eu cel care sunt. Nu reclamați, rog, jocul subtil al dimineții Și

Ca o rană care alunecă în casă și pe buzele chinuite de viață doar primăvara sfioasă îi mângăie fața cu aripile fragede sufletul Mamei. Cu inima în mâni și cu ochii răsfirați spre ceruri Mama

a venit o noapte și s-a așezat drept pe lacrimi pentru că era prea târziu pentru compasiune s-a înecat în ele.

oriunde sunt îngeri ei sunt aproape de noi oriunde sunt aripi acolo există oameni și speranțe oriunde suntem noi acolo sunt gânduri și lacrimi și cuvinte și

Ne reflectăm în oglinda albastră Ca două puncte distanțate Ale spațio-temporalității Oglindă relativă față de un plan: Tu o trabslație, Eu o translație, Aplicate pe câmpul teleneural. Și creăm

a bătut la fereastră și a spus că-i Umbra mea nu am știut, era chiar viața, care mi-a spus că iar mă vrea și i-am ascultat cuvântul și am avut același dor când s-au încărcat sentimentele pe siteul

nu ne mai ținem de mânuță și nu ne mai spunem din ce cănuțe sorbim ceaiul și liliecii ne sperie pe uliță și ne mușcăm iarăși graiul. azi urșii noștri au adormit în cabana de la munte pentru că

Mânile mele îți sărută cuvintele Ce ne înconjoară cu patimă Și a coborât cerul să se convingă Că am reușit să împăcăm gura lumii Lângă împăcarea terei și a cerului Corola de minuni a

Unii indivizi se roagă la ceruri Alții se roagă la candelă și invocă mistere Sunt persoane care cred în ființe extraterestre și alții care-s avizi după religia zestrei. Eu printre care mă număr-

Ea este bătrâna perversa cu aripi Care te linge pe rană la umbră și te adună din dor și lacrimi și în căințe îți vrea inima toată. Și-ți vorbește că primul viol Că a fost un mare noroc ce-a

Carnivorii își rod săruturile până la capăt Poate prind prima picătură de sânge și de aici prima emoție fierbinte clocotind în vibrațiile emisferelor energetice. Carnivorii își lasă amprentele

Nu blestemati cifrele, nu ni le ucideti Nu le schimonisiti si nici nu le deteriorati ipotezele Ele sunt niste lumini magice si sincere A unor lumi in care vibreaza antitezele. Cifrele nu sunt

Ne așezăm pe câte o petală de romaniță Și ne ținem inimile în palme - Ce culoare mare roșie ai, îmi spui, - Ce ecou de toamnă se naște în tine, îți zic, Ne învârtim ca două bule de aer Și ne dăm