Sunt și nu sunt
Nu sunt profetul Din primul cerc al cunoașterii. Nu sunt ideea Din primul zbor în care ne naștem. Sunt manechinul Unor ecouri respirate Și iluzia căderii în spațiu. Sunt visul în care
OSOctavian SergentuConexiuni
levitații închise în cerc select căutăm pacea prin exerciții transcendentale - dați-mi un sens pentru că mugurii răbufnesc în primăvară și barzele ne fac din aripi când ne transmit
OSOctavian Sergentucerc
în lacrima ta de înger a pătruns lacrima mea de demon în aripile mele răsturnate erau aripile tale desfășurate ne priveau ca pe două planete necunoscute tu erai o lumină caldă
OSOctavian Sergentumucenicul
încearcă să înveți că viața refuză culoarea în care stelele se izbesc în lumini să se arate și prefăte că ești scârbit de această lume alterată pe care ar putea s-o aprindă o măgălie de
OSOctavian SergentuSpace land
împărțim în acest oraș focul ce ne arde zilele și anii și ne transfomră în comete ce se mistuie în zbor în mijlocul postului aspru sângele meu
OSOctavian SergentuSărut mâna, maică
Sărut mâna, maică, În dimineți cu soare, Când dangăte de clopot Ne leagă viața-n zare. Privește cum morminte Scriu falnice orizonturi, Când libertățile umilite Ne schimbă soarta în
OSOctavian SergentuOchiul atotvăzător
Ochiule care mă privești pe mine ca pe un boț de pâine înfășurat într+un suman de lână și-mi scrii propria-mi viață pe o coală de hârtie... Ochiule care tresari la prima licărire de
OSOctavian SergentuAripi
Mergem la munte Să ne prindem de nori Și să zburăm împreună Prin Vechiul lan cu flori. Norii ne vor lega genunchii Și ne vor sălta pân'la sori Ne vor lăsa pe o verde frunză Să adormim în
OSOctavian SergentuEmoție colorată
și cerul strănutase în oraș și invitase pictorii la prorpiul lor vernisaj și am mers și eu, am mers pe ploaie sa savurez culori și chipuri abisale am fost tăcut și în simțuri adormit când
OSOctavian SergentuEa
Eu am privit-o în ochi ca pe o fantomă și ea s-a așezat pe prispa casei mele. Și a vorbit cu glas prea tandru și încet, Și mi-a vorbit strident și apoi alene. - De ce mă porți prin largurile
OSOctavian SergentuNiște litere
Oamenii sunt toți niște litere și zilnic învățăm o nouă literă, ca pe o nouă rugăciune și ne dorim să-i înțelegem, să-i conjugăm în verbe, să-i obligăm să-și pronunțe corect propriul
OSOctavian SergentuSingur și liber
Dacă sufletul s-ar afla pe scara casei și ar zburda de pe o frunză pe alta și ar râde ca un copil mic care abia prinde cu inima lui lumea ce fel de haină ar purta ca să nu-l ardă soarele. Dacă
OSOctavian Sergentue-durere
oamenii îmbătrânesc în orașul acesta încălțați în opinci și-n sandale ei îmbătrânesc când merg la vale rostoglindu-se în zilele aride și-n nopțile de viscol și ger. Îmbătrânim și noi cu ei În
OSOctavian SergentuAlimentara
Carnivorii își rod săruturile până la capăt Poate prind prima picătură de sânge și de aici prima emoție fierbinte clocotind în vibrațiile emisferelor energetice. Carnivorii își lasă amprentele
OSOctavian SergentuBlestem
Ea este bătrâna perversa cu aripi Care te linge pe rană la umbră și te adună din dor și lacrimi și în căințe îți vrea inima toată. Și-ți vorbește că primul viol Că a fost un mare noroc ce-a
OSOctavian Sergentureligie
Unii indivizi se roagă la ceruri Alții se roagă la candelă și invocă mistere Sunt persoane care cred în ființe extraterestre și alții care-s avizi după religia zestrei. Eu printre care mă număr-
OSOctavian SergentuZbor
Lumea se întoarce cu lacrimi spre noi și ne privește cum pășim prin lanul cu grâne iar în jur cresc tainele atingerilor de mâni și cuvintele plutesc prin soare și vânt. Cerul se așază pe suflet
OSOctavian SergentuPentru Ea
Soarele astăzi este bun Numai cuvinte-naripate-n drum Și suflete defilând în jur Ce leagănă curcubeul sus ca pe un porumb. Zâmbetul meu suspendat pe un ram Pune vrajă și îmbie porumbeii
OSOctavian SergentuOrașul
Orașul în care porumbeii se așezau în fața tălpilor noastre Și ne cereau iertare și binecuvântare Era proiectat în formă de inel ca și viața din inima unor umbre zgomotoase. Orașul în care
OSOctavian Sergentu888
Suflă vântul în dormitor și adie a noapte, Adormim cu cărarea pe care am pășit în viață, Geamurile resfirate ne spun că-s visele în rând și nimeni nu știe cine e iubirea din gând. și noapte de
OSOctavian Sergentu***
Am adormit în zborurile noastre Tu la un capăt de drum, eu la altul. În hibernare au rămas sentimentele, șoaptele, mângâierile, oftatul. Nu mai știm când zâmbim la trecători Când lacrimile
OSOctavian Sergentu***
Adio, dar frunzele ne cad în palme Ca niște salbe rupte din aștri Ca niște lacrimi vorbite-n toamnă Triste și ude, ca picăturile de ploaie. Singurătatea ne apasă în umbre Singurătatea nu ne
OSOctavian SergentuBalada ofițerului necunoscut
Suntem încolonați în vis și-n tunică Și aspirăm la libertate și lumină Purtăm în inimi scurta noastră soartă Pe Dumnezeu și o țară întreagă. În epoleții răzbate povara luptei, Onoarea e
OSOctavian SergentuItinerariu
aceeași singuratică promenadă pe care o porți ca o corespondență vânăm întrebarea serii „când?” în care o vocală reprezintă un adaos al fericirii care stă la coadă. tu ești purtătoarea
OSOctavian Sergentu