Poezie

***

1 min lectură·30 noiembrie 2013

Mediu

Am adormit în zborurile noastre

Tu la un capăt de drum, eu la altul.

În hibernare au rămas sentimentele,

șoaptele, mângâierile, oftatul.

Nu mai știm când zâmbim la trecători

Când lacrimile suspină în ceața densă

Nu mai calculăm ale vieții erori

Tu și eu, două umbre inverse.

Undeva, o casă pe dealuri ne așteaptă

și o lumânare nestinsă pâlpâie pe o masă,

e o casă trecută în suferințe și dor,

unde există o potecă și un izvor.

Nici porumbeii aici nu mai au zbor

Curcubeul a înțepenit, a adormit smerit

nu mai urcă dealul imens uneori,

nu mai vrea să fie parte a unui infinit.

Nici soarele nu mai salută din zare,

E beznă în cer, în lacrimi și-n noi

Furtunile, ceața și teama iau amploare

În timpane, de un timp, doar același ecou.

002.229

Octavian Sergentu. “***.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/octavian-sergentu/poezie/14039344/text

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.