Poezie

Fată frumoasă

2 min lectură·12 iunie 2010

Mediu

Fată frumoasă care îmi lași gura uscată

care nu s-a înfruptat încă din sărutarea ta

și nu mai vrea decât să vadă

chipul fericit pe timp de lună plină.

fată frumoasă ca o emoție abisală

și profundă ca un tremur surd

pune zâmbetul la locul lui

unde îi șade bine

și dacă poți modifică-mi cuvintele

și transformă-le în lapte, în gheață, struguri

și în multă coacăză

pentru că foarte mult îmi doresc

să ți le aduc pe buze

și să ți le înșir pe ochi, pe inimă, pe oxigen

să văd dacă îți plac fructele și zaharina

și în ce cantitate

doar lacrimile mai produc metafore

triste precum semnele de carte

invocă toate mesajele luminii

și plâng culorile în simboluri

ca scoicile de pe fundul mării

și te strigă și te aclamă

într-o ninsoare în rit arhaic

care mai aplică enunțuri împereceheate

și obligă lumea să inspire din bucuriile vitale

ca să se asfixieze câte unul

cu gura preauscată și ovală

în fiecare strop de noapte ...

tu, fată preafrumoasă, ce porți coroana unui soare

copilă ce atingi cu al tău zâmbet copios

antichitatea și cavalerii în armură și în zale

iar reaprinzi scânteile asfințitului adormit-

ca un clopoțel înfipt în inimă

ne scoți la teste de infidelitate

în care amurgul ne dezbracă visele finale

și iluziile unor mai vechi iubiri.

001.336

Octavian Sergentu. “Fată frumoasă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/octavian-sergentu/poezie/13944156/fata-frumoasa

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.