Poezie

Rugă pentru Veronica

1 min lectură·7 iunie 2010

Mediu

Și dacă bruma cade în palme

Vocalele se stâng ca lacrima pe buze

Și ne aplică sinceritatea în emoție

Încât trăim sensibilitățile lăuntrice.

E adevărat descoperim lumea în loc de somn

Și trandafirul care îl oferim înjunchiat

Celui mai cuminte copil de pe glob

În lumina dimineții, el a Înviat.

Mă rog la chip și suflet, deopotrivă,

La o copilă Veronica, în zori de zi,

Căreia îi cer să fie singura intrigă

În care mă învârt avid neliniștile.

Sunt liliacul care tacit se ascunde

În soarta unui semiîntuneric obsesiv

Și ploile mă împovărează în mii de sunete

Și tunete demonice se mai sparg în gând.

Tu, cea care ai mișcat iubirea în mine

Îndură-te și spune-mi ce eres ascunzi

Că ce trăiesc și simt nu e o simplă nebunie

Ci e o alchimie întreagă, e un tainic sens.

Că vreau să ne rotim privirile împreună

Să-ți spun că o stranie lumină m-a cuprins

Și doar iluziile se reflectă în plină lună

Când fac același ritual în vis.

Și mă orbește noaptea imorală

Credința îmi poruncește să iubesc

Ea mai ascultă tremurând la lumânare

Și îmi spune: dovedește-mi că poți să crezi!

001.478

Octavian Sergentu. “Rugă pentru Veronica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/octavian-sergentu/poezie/13943642/ruga-pentru-veronica

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.