Poezie

Musafirii nepoftiți

1 min lectură·5 noiembrie 2010

Mediu

Ne reflectăm în oglinda albastră

Ca două puncte distanțate

Ale spațio-temporalității

Oglindă relativă față de un plan:

Tu o trabslație,

Eu o translație,

Aplicate pe câmpul teleneural.

Și creăm mișcarea punctiformă

Pe coala răsucită de hârtie

Suntem în căutarea hiperspațiului

Silind realitatea să se manifeste în n+1 dimensiuni

Încât investigăm dragostea ca și mecanica cuantică...

Administratorii terapiilor

Ce dețin imense globule fictive

Ne stabilesc note PSI+-5 în locul coeficientului de inteligență

Și noi ne povestim soarta translându-ne emoțiile

Cu viteza supraluminii

Și ne vindecăm rătăcirile

Experimentând facultățile psihokineghetice

Eu ca un Kașpirovski și tu ca o Kulaghina

Două emisfere cu emisie radiofonică

Purăm iubiri și războaie paralele

Și inima noastră se îmbolnăvește de aritmie...

Tu te strecori în văzduh

Împodobită în văl de mireasă

Eu devin ceasul cu pulsații pronunțate

Și te înfigi ca o dulce minciună tandră

Care a născut în mine o galaxie.

Un ecou explodează în geneză

Un miracol ne așteaptă în zare

Boli, blesteme sau antiteze

Au orbit în gravă mirare

Doar iubirile mai cuvântă

Și Golgota respiră Înviere

Între mica și marea putere

Arhitectul ne dă Înviere!

001.430

Octavian Sergentu. “Musafirii nepoftiți.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/octavian-sergentu/poezie/13959876/musafirii-nepoftiti

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.