Oancea Sorin

totalitatea zâmbetelor ca undele, cutremur vorbind glasul scoarței, fierbea adânc în pietre uscate erau fum și jale apăsătoare printre certuri toate lichidele... o lacrimă de foc pîlpîia

dansam în iubire ca păsărea paradisului aveam corpul lungit și greu de urnit colorați parcă pentru mardi gras pregătindu-ne pentru zilele de efort în lupta de a ne scoate imaginarul din grădină

orbi în sala oglinzilor, corbii de aur, păsări de aur negru, sublim urcă cu noaptea în cap, cu somnul omenirii milenare, nevăzând, ne- știind... pe nicăieri, se găsește câte un

Există o tăcere-poezie ascunsă în silabisiri incoerente destupate de criterii... Astfel de dureri, albite în cerneală, sunt furtunile care se vor auzi... Către zilele acelea, puține

la început spun ce spui &tu; știm că uităm, doar astfel am știut ce umbre false ne-au smuls mintea din pieptul cărților... la început spui ce ți se spune &ție, ademenitor, prea ademenitor

Dimineața coborau ca laptele iar eu mă minunam solilocvând: "ce impostor oi fi să nu-mi placă?". Sfărâmat de sinestezie, acest ochi-ureche al plăcerii, mă lăsa halucinând euforic, de parcă

Ți-ai alege un nufăr pe un lac calm în loc de o stea pe cerul senin? Ar fi precum regele ar lua calul. Târgoveții s-ar răscula, geloși pe gambitul lichid. Ce ai pune în sticluța

. zbor prin orașe de fier închis în becuri (cuști de luminăînîntuneric) om cu fața de cer (viu ca fantomele în cimitir) citind lirică bacoviană luntrea lui Noe în picaj abia așteaptă

E un urcior de ură din care beau gândirea lumii o combinație de dureri în genunchii discobolului E un urcior de ură din care sorb dragostea o combinație de dureri în coatele împetrite E

Aur topit în negura toamnei peste alei în putrefacție. Viața colcăie între diferite umbriri. E junglă între frunze de la un capăt la altul. Roți. Faruri. Mohorât fum, negru de fum, din

Ai văzut cum toate acestea s-au năruit într-o mică neputință. Statul între barele zărilor fără de vină, fără de scop, sublimul, speranța. A te ridica spre înaltul cerului, fără a avea alt

Deschis e cerul către steaua nordului de gândul coborâtor la sud. Captiv în peșterile din câmpie, din care ființe albe, milenare, ies în căutarea ființelor naive care au răsărit din

în trecut se plângea mai simplu era speranță în lacrimi (oricum putea fi umbra de dragoste a penitentului) atunci când un popor întreg a suspinat și a uitat ultima țigară lângă

Grafomania umbrelor, sunetul, rece, de iarnă... Unduirea din lăuntru, o potecă de nervi pas lângă pas, șir indian de mineri spirituali... Zgomotul târnăcoapelor în pereții

Clipe verzi... roșii... indigo... albastru... alb... ascuțite pe cornee. Lumini erup/zăresc lumini, stele galbene, fosfene. Străbat aleea de frică printre martorii reci, alias:

v-ați publicat viața o respirație deasupra albi var pete de pereți reci unde nici o nici O nu a fost un semn ba urmă de fonemă ba tocul ușii tipografiile voastre s-au adunat în

Mă tot gândesc la unicul om ca la o sacoșă cu de toate ca la o supravețuire Mă tot gândesc ca un om ca o scriere care vrea idei ca o lacrimă peste o frunză Mă tot pierd în noțiuni ca un

Cineva nu se înțelege cu aceste umbre din tre n oi Totul e imagine! în tre s emne Pe aleea fără n ume Fă ră suntem frân ți de pa delele miră ri Imagini din ce va mări Imagini

ambalat în cercuri am ajuns într-o roată sedus de rutină uitat între experiențe dezlipite ca bubele dulci pictate peste chipurile palide ale străinilor din mine care mă ceartă tați și

Ora la care sunt dezamăgit Un porumbel ce se colorează Aerul perforator de infinit Þigara ta și o ocară anonimă Delimitez iluzia din nori Oracolul cel greșit Iubirea ca o puncte puncte

Ai văzut țara hârtiilor? Cisternele de cerneală de sepie-plumb, maldărele de suflete împletindu-se, în tihnă de secretară... Ți-ai văzut generația cum a început să uite? Milioanele de motive

Pentru că eu nu sunt altcineva și tu ești doar o fantomă care mă sperie am decis să te explic și ochilor mei mâinilor noastre contorsionate de frică am încercat să te citesc în timpul tău