Poezie
nu sunt
1 min lectură·
Mediu
poate că am uitat cartea deschisă la poezia asta
era un text narativ versificat din secolul nouă
numai visul mă ține viu
realitatea e o presupunere între fluxuri
geopolitice de tancuri
eu sunt urma de șenilă din urnele apusului
țelul Marshall jcm800 la 11 în mâinile lui Steve Vai
tremuratul catalepticilor bolnavi de sine din craterele orașelor rupte în frisonul morții
acum un deceniu era un festival cu flori
sonatine și reqviem-uri din blestematul apus peste sărăcia timpului
mardi gras-ul sfinților when the saints go marching in
pe stația Hubble se captau trompetele live
de către un cosmonaut îndrăgostit de jazz
porneau la un semn on air
broadcast de neființe al negenerației
oblăduite de miopul postsacerdot
se făcea liniște în mine
pârâitul boxelor gigantice de radio radia în crescendo
un soi de vals al Dunării de la răsărit
port urmele de șenilă învigorat
acest vis nu mă mai poate adormi
e frig la polul nord chiar dacă soarele răsare
natura nu are voie să omoare umanitatea
plânsul națiilor erupe în falsetto
eu îmi pun perna în cap și închid telefonul.
052.452
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Oancea Sorin
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 180
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Oancea Sorin. “nu sunt.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/oancea-sorin-0039906/poezie/14150520/nu-suntComentarii (5)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RR„Realitatea” e o succesiune de „fluxuri” energetice de diferite tipuri și mărimi care au similarități cu fluxurile de energii ființiale, uneori o „visăm”, când suntem atinși de dezconștientizare, alteori o conștientizăm, când suntem în starea de minte trează.
0
OSDomnule Petrea nici mie nu-mi plac textele lungi în poezie, aici e un hibrid, textualizez eșecul prezumtiv(la fel de tern ca orice amator).
Domnule Rachieriu aveți o abordare interesantă dar finalul e altul, în textualizarea asta, sper că se receptează un fior între disperare și îndepărtare, visul nu e escapism ci însăși cupola eului. Visul este persistența senzației de real. Se articulează bine starea de minte trează doar că varianta e un pic alta, nu realitatea obiectivă.
Vă mulțumesc, știu că textul are multe de rescris, pentru moment e ok așa.
Domnule Rachieriu aveți o abordare interesantă dar finalul e altul, în textualizarea asta, sper că se receptează un fior între disperare și îndepărtare, visul nu e escapism ci însăși cupola eului. Visul este persistența senzației de real. Se articulează bine starea de minte trează doar că varianta e un pic alta, nu realitatea obiectivă.
Vă mulțumesc, știu că textul are multe de rescris, pentru moment e ok așa.
0
CSDistincție acordată
Ai definit, ai curaj: realitatea e o presupunere între fluxuri/ geopolitice de tancuri, apoi din nou: eu sunt urma de șenilă, chiar îmi place asta. Ai schimbat destul de bine stilul, mai bine ancorat, mai puternic. De asemenea finalul puțin amuzant, dar foarte pertinent. Cuvintele în limba engleză integrate bine, parcă dau o siguranță anume și chiar puțină nervozitate. Voiam să spun în legătură cu timpul, știi și pancarta: Păstrează timpul, după primele două versuri aș lăsa spațiu să se vadă trecerea de la trecut la prezent sau mai bine, eu aș lăsa la trecut, numai bine eviți (nehotărârea) e/ este, folosești doar era. Apoi versul cu pârâitul boxelor, se subînțelege de la un radio, deci, ar fi bine să scapi de radio/ radio radia; și dacă am în vedere că pârâitul e o fragmentare, o întrerupere nu are cum radia, vezi și tu. Succese. Stea.
0
OSVă mulțumesc, e o zi mai luminoasă. Referitor la cele observate presupun că precum ați observat am un stil ludic, reflexiv, (inconstant), datorat explorării lirice pe care mi-am propus-o.
Punctele dumneavoastră sunt pertinente dar aș reveni asupra pârâit -radia, cele două stări e clar că nu sunt complementare doar că pârâitul e fixarea semnalului e senzația găsirii frecvenței și radia este acordul și melodia care se prelungește. Imaginea oarecum e mai bine analizată de dumneavoastră recunosc că pentru text ar funcționa soluția pe care ați găsit-o
Plecăciune dnă Sorescu.
Punctele dumneavoastră sunt pertinente dar aș reveni asupra pârâit -radia, cele două stări e clar că nu sunt complementare doar că pârâitul e fixarea semnalului e senzația găsirii frecvenței și radia este acordul și melodia care se prelungește. Imaginea oarecum e mai bine analizată de dumneavoastră recunosc că pentru text ar funcționa soluția pe care ați găsit-o
Plecăciune dnă Sorescu.
0
însă cu imagini ce fac cinste poetului...