Nuta Istrate Gangan

Nuța Istrate Gangan - Dacă românul nu se năștea poet, ce se năștea? Laurețiu-Ciprian Tudor(poet) - Sincer nu cred că românul ca român se naște într-un fel sau altul, nu cred că se naște poet sau

Doamnelor și domnilor, începând de astăzi, în Curentul Internațional, veți avea prilejul vă întâlniți săptămânal cu poeții și scriitorii dumneavoastră preferați. Două vorbe/trei cuvinte, vorba

tu umbră eu umbră tu daltă eu lemn tu litera albă eu singurul semn uitat într-o carte din care ai rupt filă cu filă când calm când abrupt petală petală mă vrea nu mă vrea mi-e

bărbatul din tine îmi urlă în sânge prin pori îmi respiră nevrotic dorința tu neștiut de nimeni te-ntruchipezi în zeu și te desprinzi de osul ce-ți macină ființa doar să mă ai că

,,Când mușc din trupul unei femei nu vreau să simt siropul, nu vreau să simt dulceața, nu vreau să simt supunerea... Vreau focul ei, vreau răzvrătirea, vreau vena aia deschisă larg. Să simt

nopțile se vând moi și lipicioase la prețuri de nimic fiecărui amator de tandrețuri felinare oarbe alungesc forme fugare gurile reci mușcă sânii fierbinți și moi striviți în corsete

gerul inimii tale nu m-a înspăimântat te-am iubit într-un iglu într-un timp înghețat pieptul tău piatră rece sânul meu tremurat secerat sub zăpadă de-un sărut defrișat așchii reci sânge

închide fereastra aprinde-o țigară fă focul te rog este frig astă-seară mai pune un bach mai zâmbește puțin mai soarbe-mi sărutul dintr-o cană cu vin va mai trece un an ca un mânz prin

NIG – Ovidiu, ultima oară când ne-am văzut, a fost tot pe aici prin zonă, undeva, la o cană cu vin, cu chitara ta și cu niște oameni care nu prea știau cine este și ce cântă Ovidiu Scridon. Ne-ai

pământul își înțelenește brazda sub copită securea rămâne o clipă suspendată ca o mirare ca o întrebare în așteptarea răspunsului apoi cade nemilos scrâșnit copacii devin așchii un vaiet

cuvintele acestea balast venin vomă cronică și acidă abținută îndelung forțată de toate disperările care ți-au trecut prin sânge nimic niciodată nu ar fi de-ajuns să-ți umple nevoia

am sentimentul acela ciudat de liniște-neliniște ca de după spovedanie. și nu sunt genul care se spovedește prea des. și o durere de cap care insistă. nu contează unde, cum și când, durerile sunt

Viața te întoarce înapoi într-un mare fel. Ca să nu uiți de unde vii. Nu, nu de unde vii ci de unde ai plecat. Și, așa cum stabilisem mai devreme, Dumnezeu are un simț al umorului destul de ciudat.

Doamnelor și domnilor, vă propun un interviu inedit. Un interviu care mi-ar fi plăcut teribil de mult să se desfășoare live. Sunt convinsă că nu am fi rămas doar la câteva pagini. Am onoarea să

Când eram copil îmi plăcea să merg cu ai mei la vie doar ca să culeg melci. Viile de la Matca erau pe dealul acela pe care-l zăream din curte atunci când mă urcam pe prispă. Deal care avea o gură

creștea înăuntrul meu îmi răsucea venele se răzvrătea în sânge barbar izbind cu furie porțile ferecate zâmbea în fiecare dimineață privindu-mă din interior îmi înfiora sânii mușcați sub

arderi mocnite stingheri anotimp fără umbră toamna mușcă din trupul cald al verii galben inima mea a început să vorbească din nou

întunericul acesta vine ca un tâlhar îmi strangulează ultimul țipăt mă strânge în brațe precum un bărbat nedorit care miroase mult prea mult a coniac și tutun are ochi sticloși mâini