Nuta Craciun

ai aerul unui teribilist, care poate scrie la minut prostii-sensibilicosenii, doar ca nu le posteaza \"nebuneste\" ... asta din emfaza cu care vorbesti si scrii, am intrat pe pagina ta si am vazut, nici urma de suflet, nici urma de sensibilitate, doar cuvinte croite pe masura teribilismului pe care-l abordezi, si care nici el nu e originar,
si atunci, vin si zic danut,
care-i problema unei poezii lirice, sensibilicoase, ajunge un cartarescu care a scris tot ce se poate despre realitatea ca poezie, la urma urmei ce este poezia?
fiecare formuleaza prin propria sensibilitate, si astfel pot fi mii de definitii nici una exacta, pentru ca poezia poate exista si-n lebede, si-n gandacii de bucatarie... o problema ar putea fi felul transcrierii sensibilitatii, si aici daca vrei sa-mi intinzi o mana nu sa arunci cu piatra, poti spune ca , da, se poate mai mult, nu abandonand ideea, ci reformuland, citind mai multa poezie moderna,
a sacrilor, a durilor, si asa sensibilitatea mea s-ar putea scrie altfel...
nu vreau sa scap de sensibilitate, si nici nu postez cum ma taie capul, imi lucrez cuvintele inainte, dar nu vreau nici sa continui lamentari cu cuvinte de impacare a neconcordantelor dintre eul meu si lumea din afara,
de aceea ma bucur ca m-ai scuturat un pic de tristetea asta in care am ajuns sa ma complac, pentru asta iti multumesc, mai putin pentru aerul pe care-l adopti, cand faci asta
cu drag si multumiri de trecere
te mai astept doar gasesti ceva care sa te impace

gest venit din miezul angoaselor tale, ca o sentinta
sau ca o eliberare:
\"in fiecare zi
trebuie sa ucid
o lighioana ce creste in mine\"
puterea ta de a manui armele \"contondente\", vine sigur
dintr-o convingere(certa), inaltarea in poezie si nu numai, vine dupa ce indepartezi tot ce te ucide,
atunci ucizi la randul tau ca sa nu fi ucis
asa te vad eu, trecand invingator, bucurandu-te
de fiecare izbanda, cu o putere nemasurata, luand in fiecare zi de la capat, lupta cu acelasi dusman
(care poate fi viata insasi)
cu drag Anana

si daca vrea intai inelul?, o sa ne scri apoi si o continuare sa vedem cum decurg lucrurile?
acum la modul serios, hm... (am plagiat?)
universul ca un mar impartit, tu o jumatate cu pamant, ea o jumatate cu cer, imbratisarea la mijloc unind, iar voi atat de curati incat se poate vedea dintr-o parte in alta.
frumos tablou, florin, neasemuit... atat de bine suna aici \"hai\", atat de intim
fericita trebuie sa fie femeia iubita de tine

\"toamna mor un pic ...atat cat sa inteleg\" superb!
Lory!!!
nu te ascunde intr-o lacrima, raiul tau este aproape,
si te va striga pe nume:))
stiu eu ce stiu!
mi-a placut mult, mai ales strofa a doua!
drag Anana

\"as plange dar plang salciile
aduse in inima
cu oftatul de ape-mpletite aproape
tacere ca o curgere-ntreaga
din lacrima lunii...\"

o plangere atat de lina intr-adevar, incat vad urma iubirii
uitata pe perna ta dimineata,
cand spatiul se infrunta cu aripile deschise din visele
unei nopti cu arhangheli,
o plangere ca o impletire de lumina lacrimand,
o sete de poezie virgina plina de ploi si lumina...

mi-a placut!
Anana

eu am ajuns tarziu, sper sa ma ierti Ela,
am stiut de aniversarea ta si marti am fost cu sufletul alaturi de tine, dar departe de calculator din pacate...
LA MULTI ANI!

sufletul tau nepereche sa fie vesnic rubiniu
toate nuantele calde ale curcubeului
sa te strabata in lung si-n lat
sa-ti aduca aproape ploaia
sa-ti incolteasca visele dinspre toamna
inspre iubire

mult drag si sincera apreciere
Anana

eu ma tot straduiesc sa fac legatura cu titlul si-mi scapa,
putin contractictorii strofele, iar finalul scris cu
italice da, imi place, dar a muri \"cunoscand taceri\" nu inseamna a fi mantuit de durere?
sunt imagini create artistic, dar nu vad eu firul care le leaga...
imi place: \"... totul parea alb/ ca si o zapada facuta sa piara/pe umerii soarelui meu fara dinti\"
numai bine

Laurentiu

multumesc, exagerezi, si eu sunt inca in cautarea unui stil, nu sunt constanta nici liniara, uneori reusesc mai mult alteori mai putin, asta e...
tu ai mana formata pentru proza, iar poezia ta este promitatoare, din cat am citit iti prezic ascensiune:)
ne mai auzim!

Silviu

despre cealalta realitate, da tine si de constinta noastra dar vine o zi in care nu ne mai putem eschiva, nu mai putem trisa, o recunoastem...
iar iubirea nu o putem simti intr-adevar decat in masura
in care o daruim...
multumesc de trecere si de semn
Anana

scuza-ma Valeriu,
da, ar fi cam neplacut sa te viziteze in aceste conditii, eu ma refeream la traditionalele clinciuri cu soacrele,
si chiar credeam ca uneori sunt bune si soacrele, mai ales cand se intampla ca in povestea lui Vlad :))
cele bune!

esti tu cel care gandeste cu adevarat asa, Val?
chiar nu te-ai putea bucura de o vizita din partea soacrei?:))
imi place, mi-ai adus un zambet, imi era dor sa imi descretesc gandurile,
Anana

interesant poem, adevarat ca nu noi am cerut sa ne
nastem deci nu putem fi datori cu nimic nimanui,
nici macar sufletul - trupului sau gandului...
placut prin simplitate si profunzime
Anana

in desertul ce ninge necuprinsa sete te poarta,
pribeag, o ratacire de Don Quijote in cautarea Dulcineei,
versuri sensibile strivite de setea cautarii iubirii
pe carari labirintice
imi plac \"lebedele albe ale inimii\" si \"setea ca o ruga\"
Anana

e versul care m-a facut sa vibrez comun cu gandul tau,
il iau cu mine sa-mi linisteasca linistea cu aroma lui de scortisoara, si turta dulce, si povestile si copilaria,
m-au intristat aduceri aminte dintr-un timp aproape uitat,
da, ACASA, doar acasa...

prima parte e mai prozaica, ai dreptate,
asa am putut descrie mai usor senzatia... calatoriei,
jocul de-a obisnuinta, exigenta ascetica cand sufletul
nu vrea decat putina caldura, nimicul ce mistuie, linistea care nu linisteste, toate le descoperi dintr-o data, uimit,
atunci ... cu coarne de melc eternitatea cauta
armonizarea, iti aminteste ca sangele tau e inca viu, ca inca poti umple nimicul...
senzatiile sunt multiple si nu stiu cat am reusit sa
redau din tot ce simt, iti multumesc mult pentru
timpul petrecut printre versurile mele
drag Anana

...vedem cealalta realitate,
atunci urcam tot mai aproape de ploi
poate fi un cosmar
poate fi o lumina
dar panza ce acopera sensurile se ridica...
multumesc de vizita si ca o gazda buna iti daruiesc aceasta ceasca fierbinte de cafea cu miros de cosmos :))

iti multumesc de prima trecere si de apreciere,
te astept de cate ori ai timp
astazi am citit multe din textele tale, mi-au adus o stare de liniste, mi-au placut fara exceptie, felicitari,

atragi din titlu, apoi curgi atat de suav ca un cantec,
ca o oda a pustiului aceasta melodie, doar
\"bratul trosnind a patima\" rupe tacerea insingurarii, cata putere are versul acesta, cata patima femeia care spune asta...
apoi trecerea peste ceasuri, tu rasarind \"pasare ce nu a atins vreodata cantul\"
imi place deasemenea mult: \"hai sa ma legeni dinspre toamna spre tine\" , aceasta chemare atat de feminina, atat de dulce,
frumos poem Ela, frumos
drag Anana

imagini crescand unele din altele firesc dar un firesc
maiastric, se intrepatrund sensurile atat frumos, te ia pe sus curgerea acestui dor ajuns \"pe masa goala din veranda inimii\", iubirea se incarca de luna, cuvantul vegheaza...
totul mi se pare indelung gandit, slefuit, asezat acolo unde trebuie,
foarte frumos poem, felicitari!

iar daca esti colectionar, stii sa alegi...
acest poem are o candoare, este o amiaza in noapte,
a alege locul unde vrei sa fii, normal ca tine de cei
cu care vrei sa-mparti si \"rautati\" si bucurii,
ma bucur cum ai ales:)
cautam o dedicatie, ceva...:))
da, o \"declaratie la viata\", bine a zis Marius,
drag Anana

gandurile noastre au coincis pentru un moment,
daca nu exista pagina asta nici nu am fi stiut,
cum as putea sa ma supar? ;))
ti-am citit si eu poemul aseara si am realizat asta,
multumesc de cuvintele tale, o sa-mi fac timp sa vin
mai des in pagina ta, avem lucruri care vibreaza comun

cu drag Anana