Nuta Craciun

ca ai vazut dincolo de cuvinte,
universul marit de spaima ca zborul poate imbatrani in noi si nu e nimeni sa indulceasca ceasurile tarzii ...
multumesc si de gandul care asteapta sa fie creat, el poate
fi poarta spre un alt univers:)
drag Anana

da danut, corect, nu trebuie sa ma scuz acuzand, este sub orice decenta,(nu trebuie nici macar sa ma scuz) nu are nimic de-a face un comentariu cu cea ce de fapt scrie un om (zici tu), adevarat si asta, ceea ce este comic de trist este faptul ca stiu ca ai dreptate, in unele privinte,
dar recunoaste si tu ca structura unui om, este implicit legata de felul lui de exprimare (in poezie) si atunci trebuie sa accepti ca fiecare scrie alaturat zestrei lui ereditare, (si bineinteles a unei culturi pe care reuseste sa si-o insuseasca) daca eu as incerca sa scriu despre fluturii cu cap de mort, o sa continui sa vad tot primavara din ei, (nu trebuia sa aleg fluturi o sa faci alergie), iar pe tine nu am de ce sa te conving ca sunt grozava, pentru ca nu sunt, sunt mai mult insipida, deci
ai dreptate sa-mi spui ca sensibilitatea nu inseamna nimic sau nu mare lucru, cand nu vezi asta si in porci, furnici...
numai in universul prea ingust de insingurat
promit o poezie cu porci injunghiati de martieni, glumesc (si asta e bine) in concluzie,
da, am cuvinte si subiecte favorite de care as vrea sa ma dezbar,
si da, poate ar trebui sa fac o pauza pentru citit...
iti multumesc pentru dialogul acesta
este o partea buna aici dar promite si tu ca nu mai numesti sensibilitatea \"balegar de vaca\"...
intr-o lume in care exista atata macel, numai sensibilitatea mai poate salva (nu reactiona la asta, te rog, este ultima despre sensibilitate,)
si da, original nu originar
Anana

o inima singura, cum te poate cuprinde? atatea trairi pe cm patrat, in lumea ta minunile se imbulzesc sa se intample, o fericire ce-si canta implinirea \"pe distanta dintre doua batai de inima\", minunata declaratia:
\"tu oricum niciodata nu pleci/mai departe de-o amintire\" totul respira iubire aici la tine, e cald si bine in poemul acesta, foarte frumos stii sa iubesti Florin, ai ales cele mai desavarsite imagini, cele mai frumoase cuvinte
Anana

Narcisa
eu iti multumesc, pentru tot ce mi-ai lasat scris aici,
uite nici nu mai imi presez tamplele inutil, spaima de intuneric s-a risipit... eu iti multumesc
Dana
ma bucur mult ca mi-ai vazut lacrimile neplanse dindaratul palmelor, vine dinspre cuvintele tale o ploaie, colorandu-ma viu...

am vrea noi sa-l impiedicam uneori, sa-i legam sireturile
si asa derutat confuz sa ramana vesnic pe clipele de bucurie buimac :))
si cate n-am vrea noi vizavi de timp, cand ne punem sufletul in varf de bat si pornim la drum , el poate fi povara dar si promisiune, leac tarziu dar sigur...
multumesc de trecerea ta cu drag
Anana

imi place tonul, iar primul vers face o introducere in lectura foarte ...sagalnica, nu stiu, se simte jocul fascinant al cuvintelor: calaritul unei pasari, sau
\"uneori mi se spune ca sunt dus (cu capul) as renunta la aceste doua cuvinte, dar vezi eu abia sosesc...\"
frumos: \"sunt unii care vorbesc
despre
minotauri si sfincsi
si rasboinicii centauri
ca despre animale fara timp
fantasme
ale inexplicabilului
si ranile lor nimeni nu le vede
pe trupul meu\"
uite, parca a-n ceput sa ma doara o rana de centaur...
Anana

pleci din realitatea care nu te multumeste \"zburator ocazional\", \"plina de verde ca o gradina\", treci in revista \"iarba tacerilor inalta cat spicul\", \"temerile inabusind zambete\", \"clipa unui salt in gol\"...
EL \"cu seriozitatea stearpa de creatura cugetatoare si libera\", doar noteaza meticulos \"impresiile,
multumeste si pleaca in directia opusa\"
iar tu te intorci \"gradina\" cu rani cicatrizate,
ca un cant intors in vegetal...
atat de frumos mi-ai imbracat tu acum clipele,
drag Anana

despre culoarea singuratatii se poate vorbi doar in tomuri stinse de gri, cobalt,
despre propriul trup adancit in aceasta singuratate, cautand permanenta unei singure treceri... se poate inrama cel mai valoros tablou, iar mirarea ar putea fi trecerea spre un tarm marmuriu
versuri pictate cu maiestrie de sufletul tau sensibil
cu drag Anana

ai aerul unui teribilist, care poate scrie la minut prostii-sensibilicosenii, doar ca nu le posteaza \"nebuneste\" ... asta din emfaza cu care vorbesti si scrii, am intrat pe pagina ta si am vazut, nici urma de suflet, nici urma de sensibilitate, doar cuvinte croite pe masura teribilismului pe care-l abordezi, si care nici el nu e originar,
si atunci, vin si zic danut,
care-i problema unei poezii lirice, sensibilicoase, ajunge un cartarescu care a scris tot ce se poate despre realitatea ca poezie, la urma urmei ce este poezia?
fiecare formuleaza prin propria sensibilitate, si astfel pot fi mii de definitii nici una exacta, pentru ca poezia poate exista si-n lebede, si-n gandacii de bucatarie... o problema ar putea fi felul transcrierii sensibilitatii, si aici daca vrei sa-mi intinzi o mana nu sa arunci cu piatra, poti spune ca , da, se poate mai mult, nu abandonand ideea, ci reformuland, citind mai multa poezie moderna,
a sacrilor, a durilor, si asa sensibilitatea mea s-ar putea scrie altfel...
nu vreau sa scap de sensibilitate, si nici nu postez cum ma taie capul, imi lucrez cuvintele inainte, dar nu vreau nici sa continui lamentari cu cuvinte de impacare a neconcordantelor dintre eul meu si lumea din afara,
de aceea ma bucur ca m-ai scuturat un pic de tristetea asta in care am ajuns sa ma complac, pentru asta iti multumesc, mai putin pentru aerul pe care-l adopti, cand faci asta
cu drag si multumiri de trecere
te mai astept doar gasesti ceva care sa te impace

gest venit din miezul angoaselor tale, ca o sentinta
sau ca o eliberare:
\"in fiecare zi
trebuie sa ucid
o lighioana ce creste in mine\"
puterea ta de a manui armele \"contondente\", vine sigur
dintr-o convingere(certa), inaltarea in poezie si nu numai, vine dupa ce indepartezi tot ce te ucide,
atunci ucizi la randul tau ca sa nu fi ucis
asa te vad eu, trecand invingator, bucurandu-te
de fiecare izbanda, cu o putere nemasurata, luand in fiecare zi de la capat, lupta cu acelasi dusman
(care poate fi viata insasi)
cu drag Anana

si daca vrea intai inelul?, o sa ne scri apoi si o continuare sa vedem cum decurg lucrurile?
acum la modul serios, hm... (am plagiat?)
universul ca un mar impartit, tu o jumatate cu pamant, ea o jumatate cu cer, imbratisarea la mijloc unind, iar voi atat de curati incat se poate vedea dintr-o parte in alta.
frumos tablou, florin, neasemuit... atat de bine suna aici \"hai\", atat de intim
fericita trebuie sa fie femeia iubita de tine

\"toamna mor un pic ...atat cat sa inteleg\" superb!
Lory!!!
nu te ascunde intr-o lacrima, raiul tau este aproape,
si te va striga pe nume:))
stiu eu ce stiu!
mi-a placut mult, mai ales strofa a doua!
drag Anana

\"as plange dar plang salciile
aduse in inima
cu oftatul de ape-mpletite aproape
tacere ca o curgere-ntreaga
din lacrima lunii...\"

o plangere atat de lina intr-adevar, incat vad urma iubirii
uitata pe perna ta dimineata,
cand spatiul se infrunta cu aripile deschise din visele
unei nopti cu arhangheli,
o plangere ca o impletire de lumina lacrimand,
o sete de poezie virgina plina de ploi si lumina...

mi-a placut!
Anana

eu am ajuns tarziu, sper sa ma ierti Ela,
am stiut de aniversarea ta si marti am fost cu sufletul alaturi de tine, dar departe de calculator din pacate...
LA MULTI ANI!

sufletul tau nepereche sa fie vesnic rubiniu
toate nuantele calde ale curcubeului
sa te strabata in lung si-n lat
sa-ti aduca aproape ploaia
sa-ti incolteasca visele dinspre toamna
inspre iubire

mult drag si sincera apreciere
Anana

eu ma tot straduiesc sa fac legatura cu titlul si-mi scapa,
putin contractictorii strofele, iar finalul scris cu
italice da, imi place, dar a muri \"cunoscand taceri\" nu inseamna a fi mantuit de durere?
sunt imagini create artistic, dar nu vad eu firul care le leaga...
imi place: \"... totul parea alb/ ca si o zapada facuta sa piara/pe umerii soarelui meu fara dinti\"
numai bine

Laurentiu

multumesc, exagerezi, si eu sunt inca in cautarea unui stil, nu sunt constanta nici liniara, uneori reusesc mai mult alteori mai putin, asta e...
tu ai mana formata pentru proza, iar poezia ta este promitatoare, din cat am citit iti prezic ascensiune:)
ne mai auzim!

Silviu

despre cealalta realitate, da tine si de constinta noastra dar vine o zi in care nu ne mai putem eschiva, nu mai putem trisa, o recunoastem...
iar iubirea nu o putem simti intr-adevar decat in masura
in care o daruim...
multumesc de trecere si de semn
Anana

scuza-ma Valeriu,
da, ar fi cam neplacut sa te viziteze in aceste conditii, eu ma refeream la traditionalele clinciuri cu soacrele,
si chiar credeam ca uneori sunt bune si soacrele, mai ales cand se intampla ca in povestea lui Vlad :))
cele bune!

esti tu cel care gandeste cu adevarat asa, Val?
chiar nu te-ai putea bucura de o vizita din partea soacrei?:))
imi place, mi-ai adus un zambet, imi era dor sa imi descretesc gandurile,
Anana

interesant poem, adevarat ca nu noi am cerut sa ne
nastem deci nu putem fi datori cu nimic nimanui,
nici macar sufletul - trupului sau gandului...
placut prin simplitate si profunzime
Anana

in desertul ce ninge necuprinsa sete te poarta,
pribeag, o ratacire de Don Quijote in cautarea Dulcineei,
versuri sensibile strivite de setea cautarii iubirii
pe carari labirintice
imi plac \"lebedele albe ale inimii\" si \"setea ca o ruga\"
Anana