Printul intunericului

Prima strofă mi se pare a fi optimistă! Dacă astă primăvară totul părea alb! Si nici soarele nu avea dinți! Începând cu a doua strofă m-ai cam pierdut! Cum pot co-exista (simultan) sentimente atât de contradictorii? \"ma schilodeam stirbit de durere\"... iar \"sa piucur cer\", cred că s-a vrut \"să picur cer\"! Dacă iluzia de alb din prima strofă se vrea doar un pretext pentru \"corbii roiau peste\"... atunci \"cadravrul\" nu poate fi decât al zilei trecute! Sau nu am eu cheia descifrării acestei poezii!
Nu te superi pe mine, nu?

Nu ma supar chiar ma bucura comentariul tau.

Picur e cel corect asa ca l-am corectat cu graba mare iar la cadavru nici nu ma gandisem decat pe la final cand povesteam despre acele taceri.

doi

eu ma tot straduiesc sa fac legatura cu titlul si-mi scapa,
putin contractictorii strofele, iar finalul scris cu
italice da, imi place, dar a muri \"cunoscand taceri\" nu inseamna a fi mantuit de durere?
sunt imagini create artistic, dar nu vad eu firul care le leaga...
imi place: \"... totul parea alb/ ca si o zapada facuta sa piara/pe umerii soarelui meu fara dinti\"
numai bine

Poate nu se leaga...
sunt imagini diferite in toate strofele care duc spre un Print al intunericului, poezia e despre printul meu care a cunoscut odata albul pur.

multam de trecere