Nuta Craciun

nultumesc Lory, mi-e bine cand esti aici,
nu stiu daca scriu mai frumos, cred doar ca am zile mai inspirate uneori, dar mi-e teama putin, prapastia e intotdeauna prezenta,la doar un pas departare...
acelasi drag Anana

da, multumesc suna mai bine, doar ca accentul, se muta
pe libertate, eu voiam sa accentuez ideea de verde,
culoare care ma fascineaza prin optimism, lucru care
m-a determinat de altfel sa caut o sursa,
un motiv al nasterii verdelui ...
varianta noua imi place, multumesc de trecere
ma gandesc
Anana

Carmen

iti multumesc ca \"ai intrat\" in poemul acesta,
ma bucura interpretarea ta, e semn ca se poate vedea
si altfel, iar ultimul vers ai dreptate, e gol, e prea
direct, dar nu am reusit sa gasesc altceva,
ma voi gandi insa, iti multumesc de sugestie
te mai astept

Valeriu

\"Oamenii se tem de inaltimi nu de prapastii\",
frumos si ai dreptate, in general aerul inaltimilor
iti da teama... dar infinitul, tu chiar crezi ca
nu poate fi atins? bineinteles nu la propiu,
uite Valeriu, incearca un exercitiu simplu:
intra in poezie, (pe nerasuflate) lasa-ti acolo trupul,
da frau imaginatiei, intinde mainile ... si o sa-l poti atinge:), in poezie totul e posibil,
daca as incerca o explicatie: prapastia ar putea fi
rutina zilnica, de care te temi dar in care te arunci
(de voie de nevoie), iar miza ar putea fi poezia,
unde... visele se prelungesc pana la atingerea
cu mana, unde totul poate avea sensul pe care realitatea (rutina) nu-l are...
nu stiu cat te multumeste explicatia mea, dar sincer iti spun ca m-a bucurat mult trecerea ta

Danutza ,
da, ai intuit gandul meu, extremele care se sustin; realitatea poate ucide - poezia salveaza,
dar Danutza, cutremurul eu il iau in sensul de
\" cutremurat\", altfel ar fi ...dezastru:))
multumesc de cuvinte,

cu drag Anana

Anne,
sterge lacrimile, zambeste,
esti mai puternica decat crezi!
ai puterea unei primaveri, stiai?
asa cum stai modeland timpul, esti mai puternica decat
o doina, decat o pasare calatoare, decat un senin...
te admir si nu vreau sa cred ca doar lacrima da forma
si culoare, poate vei descopri o alee, nestiuta, care sa
te conduca spre un alt fel de vis

drag Anana

licurici, de multe ori realitatea inconjuratoare poarta masti, aici cred insa ca voiam o figura de stil, altceva,
ceva de genul: fluturii poarta primavara ca pe o masca...
de fapt primavara este singura lor fata, nu stiu posibil
ca suna neconvingator ...
dar uite zambetul oglinzilor din final:)

multumesc draga mea, ma bucur intotdeauna cand te gasesc
pe-aici, apropo: nu stii o formula magiga
pentru a dilata putin timpul?
din unghiul acesta nu reusesc sa deschid o fereastra,
si-mi doresc cateva vizite:)

drag Anana

atat cat te privesc clipele
sunt vii se rostogolesc mai rotunde
decat gesturile tale in umbra
parului meu ca-ntr-o noapte
de adormit povesti
de adormit luna

atat cat te privesc cuvintele
ce ma leaga de tine se nasc
mai tinere cu o infiorare
mai tinere cu o atingere
pe pleoape

atat cat te privesc mi-e dor
de soapte despletite
peste umerii mei
in patimi nescrise

Anana

uite, nu reuseam sa scurtez versul fara sa pierd sensul,
ai facut-o tu, iti multumesc,
si pentru trecerea ta prin verdele acestui zbor
iti multumesc
Anana

ne pacalim zilnic, da Anne, poate viata e doar imprimarea unei inertii... ne ramane insa varianta iubirii nemasurate
a frumosului din oameni,
el mai exista, cu toata neodihna unui echilibru fragil,
cu toate strigatele de neputinta, cu toate adevarurile noastre manjite cu minciuni, el frumosul exista,
dincolo de zei, sau poate mult mai aproape...
drag Anana

Anee ma bucur ca am citit poemul acesta la tine, cu atat mai mult cu cat stiu ca esti trista, ca ai suferit...
ma bucur ca nu ti-ai pierdut candoarea, credinta, optimismul, sper sa se darame muntii tai de triste, viata merge numai inainte si vrand nevrand trebuie sa respectam traiectoria...
sunt multe de spus, eu am luat cu mine mesajul tau
si-mi deschid si poarta si fereastra si inima, sa intre
tot optimismul lumii, nu uita sa faci la fel :)
drag Anana

Laurentiu, ideea poeziei tale e clara si e bine ca pleci de la o idee, doar ca parca putina condensare si mister n-ar strica poeziei...
esti nou pe site, ai multe de invatat daca vrei cu adevarat sa continui si ai ce invata aici, iti tin pumnii!
citeste poezie moderna, si scrie, scrie,
exersand mana ta se va modela, sunt sigura ca o sa reusesti mai mult!
Anana

surprinzi o stare, sau ea te surprinde pe tine :))

El cautand cheile \"geamului dinspre luna\",
Ea privind verde spre \"lumea ingusta\",
iar ceaiul la fel de verde, incheie inserarea dintre
doua inimi...

mi-a placut, ti-am citit toate poeziile, ideile tale denota originalitate, inclini spre meditatie, o meditatie lirica, dar parca lipseste ....nu stiu ce, in sensul ca (zic) langa lucruri originale, pretioase, stau lucruri comune,
nu am veleitati de critic si eu sunt mereu in cautarea formei ideale si mereu nemultumita si dornica de a reusi mai mult,
asa sa iei parerea mea , in rest toate cele bune,
bun venit pe site!
ne mai auzim!
Anana

multumesc Andrei, nu credeam ca mai gusta cineva poezia patriotica, chiar daca e cu privighetoare:)
ma pregateam s-o retrag dar daca tu i-ai dat o sansa ii dau si eu, multumesc de trecerea ta
Anana

esti deosebita Anne, cu usurinta de a versifica, cu sensibilitatea imprumutata de la fluturi, cu dragostea
nestirbita, cu sufletul neintinat,
iar poemul tau mi-a adus aproape marea,
m-a prins valul, ma las purtata de amintiri ...
drag Anana

Maria

multumesc de comentariu si de sugestii,
cine nu are nevoie sa stie cum este perceputa poezia lui?
eu cand apas \"trimite\", am temerile unei mame:))
nu consider o mutilare faptul ca cineva simte altfel cuvintele decat mine, consider doar ca are o alta viziune bineinteles pe acelasi suport
o sa ma gandesc la o reasezare in pagina si Ela mi-a sugerat
cateva lucruri
te mai astept cu drag

Licurici

jumatatile mele, au o forma prea bine definita ca sa
se mai poata rotunji, insasi viata e o jumatate traita pe jumatate :))
acuma fac si eu haz de necaz, am promis ca nu mai plang
multumesc draga \"luminita\" pentru noul tau popas
langa jumatatile acestei dimineti

Ela

trairea de la capatul zorilor Ela... doar ca jumatatea unei dimineti trece, din cealalta imi fac vise caus, injumatatite vise ca si atingerile, injumatatita bucurie, injumatatita voluptate
candva o sa plec in cautarea jumatatilor si o sa le intorc pe perna mea, asemeni unui don Quijote in cautarea sperantei:))

nu-mi suna bine \"pe perna mea\" si nici \"nivelul cosmic superior\",care imi place dar care simt ca nu intra in context, ai dreptate Ela multumesc,
o sa ma gandesc la o intoarcere, multumesc si de aprecierile tale, conteaza mult

cu drag Anana

vezi tu Anne, Visarea - acest joc de-a viata, este de
multe ori de preferat realitatii urate; si nu pentru ca
nu reusesti sa te integrezi intre oameni, (reusesti asta din inertie poate), pur si simplu pentru ca vrei sa-i faci
sufletului tau cadou, clipe pe care nu le-a avut,
lasandu-l sa viseze, iar tandretea despre care scriu, este tot un vis neatins, neavut...
iti multumesc de cuvintele tale bune

Ioana

tacerea are niste clopote undeva, nu crezi? :))
ma bucur de vizita ta, ma bucur ca ai descoperit idei intre randuri, iar despre simplitate, o prefer, ea este straina de lucruri de prisos, un soare mic al lunii...
te astept de cate ori ai timp,

drag Anana

Mihai

bucuroasa sa te intalnesc printre visele mele pierdute
regasite acum in gesturi; nici nu mai stiu gesturile
sunt ale mele sau ale timpului, cred ca nici nu conteaza, importanta e doar tacerea din clopote, sau caldura din bratele imbratisande...
multumesc de trecere, te mai astept

Danutza

ma bucur ca ai gasit ceva de luat :))
iti doresc mereu brate invesmantate de caldura
cantand in jurul tau

drag Anana

lacrimile mele toate au plecat... int-o dimineata,
sper sa nu se mai intoarca, sau sa se intoarca albii secate cu zambetul pe buze, (am hotarat!)
unde sa le mai pun licurici, in camara sufletului meu
e toamna, e loc doar pentru dulceata:))

tu - \"omule\" adevarat ce esti, vezi zambetul intors
in privirea mea?

cu ce cuvinte sa-ti multumesc pentru nepretuitele tale treceri?

cu mult drag Anana

mi-ai amintit ca dragostea nu e doar slabiciune,
e si \"floare de colt\", \"obelisc\" construit cu truda...
simtirea aleasa sa-ti fie vesnic indrumator!
drag Anana

scrii despre dragoste cu talpile uitate
pe firele ierbii, anotimpuri danseaza fara el,
descompunerea in galben trezeste ielele noptii...

toamna sa fie de vina ca numeri pasi,iubiri, saruturi?

subscriu la \"descompunerea in galben\"-ruginiu

drag Anana

am citit astazi cateva din scrierile tale, mi-au placut,
acest \"Sfarsit\" are ceva din inocenta unei copilarii
intarziate pe panze de paianjen, a unei realitati cu lauri,
iar starea de spirit trasata pe un geam aburit e linia vietii iesita din poveste...
mi-a placut, mai vin!
Anana