memento

\"vine cineva te prinde de mână prelungește
până la tine ore și totul începe să pâlpâie iar\"
Prinderea de mana ca prelungire de ore, intru dublarea mizei zborului spre adancul tainei din athanor...Am recitat poemul am intrat in el pe nerasuflate...Daca nu te superi, am o rugaminte, poate, spun poate reusesti sa gasesti o metafora pentru ultimul vers.

Oamenii se tem de inaltimi, nu de prapastii! Cel putin, cei pe care-i cunosc eu.
E frumos scris, dar nu pentru toti. Extremele sunt atinse de noi dar niciodata infinitul!
Te citesc si te admir si as vrea sa vad cum tu vezi!
Valeriu

Anana,

Extreeme..off.
Cutremur.
Vise sau negru?

Reciti poemul cu voce tare si il auzi in luna, Daca si cerul ar recita ar fi cutremur.

Un text interesant.

Carmen

iti multumesc ca \"ai intrat\" in poemul acesta,
ma bucura interpretarea ta, e semn ca se poate vedea
si altfel, iar ultimul vers ai dreptate, e gol, e prea
direct, dar nu am reusit sa gasesc altceva,
ma voi gandi insa, iti multumesc de sugestie
te mai astept

Valeriu

\"Oamenii se tem de inaltimi nu de prapastii\",
frumos si ai dreptate, in general aerul inaltimilor
iti da teama... dar infinitul, tu chiar crezi ca
nu poate fi atins? bineinteles nu la propiu,
uite Valeriu, incearca un exercitiu simplu:
intra in poezie, (pe nerasuflate) lasa-ti acolo trupul,
da frau imaginatiei, intinde mainile ... si o sa-l poti atinge:), in poezie totul e posibil,
daca as incerca o explicatie: prapastia ar putea fi
rutina zilnica, de care te temi dar in care te arunci
(de voie de nevoie), iar miza ar putea fi poezia,
unde... visele se prelungesc pana la atingerea
cu mana, unde totul poate avea sensul pe care realitatea (rutina) nu-l are...
nu stiu cat te multumeste explicatia mea, dar sincer iti spun ca m-a bucurat mult trecerea ta

Danutza ,
da, ai intuit gandul meu, extremele care se sustin; realitatea poate ucide - poezia salveaza,
dar Danutza, cutremurul eu il iau in sensul de
\" cutremurat\", altfel ar fi ...dezastru:))
multumesc de cuvinte,

cu drag Anana

Nu-mi este teama, ba din contra mi-este drag sa te citesc, scrii din ce in ce mai frumos Anana, se simte un plus de noblete al poeziilor tale, intotdeauna dragi mie.

,,reciți poemul acesta cu voce tare
apoi nici nu știi cum intri în el pe nerăsuflate``

drag - Lory

nultumesc Lory, mi-e bine cand esti aici,
nu stiu daca scriu mai frumos, cred doar ca am zile mai inspirate uneori, dar mi-e teama putin, prapastia e intotdeauna prezenta,la doar un pas departare...
acelasi drag Anana

Răul trebuie tăiat de la rădăcină altfel te macină din ce în ce mai mult și ajunge să te arunce el în prăpastii din ce în ce mai adânci.Puternic,cutremurător scris cuvântul Anana.Te simt din ce în ce mai puternică.Sensurile ocolitoare în exprimare de multe ori diluează ideea de bază.La tine n-am întâlnit asta.Tu ești cristalul în forma lui cea mai limpede.
Cu drag,Anne.

parerea ta ma umple de o bucurie draga,
este acel lucru care te face fericit stiind ca
versul tau a fost inteles, a ajuns la inima cuiva,
multumesc pentru fidelitatea ta
drag Anana

faci un bungy-jumping săltăreț, cu ieșire la maluri lirice. E bine zis \"să mărești miza\". Observ că ai și schimbat-o oarecum. E mai generoasă. Poți pune ultimul vers mai degajat și mai ironic:

care abia te-așteaptă

Și scapi și de teama în dublu exemplar.

mai tii minte, Anana, ce-ti spuneam odinioara legat de scrierea de vers, pe vremea primilor tai pasi prin aceste locuri (asa te-am putut intalni si eu)?
ei bine, se intampla. ti se intampla deja. in textul acesta e evident.
scrie.
si descopera-te.
ai multe de spus in poezie.
multe.

dana

Corneliu, sunt atatea lucruri pe care le repetam zilnic
intr-o incercare permanenta de a le schimba, de a ne schimba, de a ne perfecta, toate astea pot fi bucatica de viata ramasa nearsa la capatul unei lumi incercand mereu o noua nastere de cate ori amintirile ne ating...
multumesc de sugestie!

Florina, ma bucura mult ce mi-ai scris, candva chiar credeam ca singurul lucru bun de urmat in viata mea e poezia, si inca mai cred ca o sa scriu mereu,
dar despre faptul ca rostirea mea creste, evolueaza, nu stiu, uneori in poezia moderna, cuvintele se abat mult de la reguli pe care eu n-o sa le pot ignora, o sa raman o novice mereu, am teama aceasta, desi... poezia are un rost, un rol bine stabilit in actuala mea existenta si o sete de \"mai mult\" ma mistuie mereu
multumesc, atunci ca si acum, cuvintele tale
inseamna mult

scuze pentru intarziere, am fost departe... de calculator
Anana