priveam la tine ca la un ochi de pamant

Ne păcălim în fiecare zi cu un dram de fericire, cu ideea că suntem nesesari acestei lumi.Ne ajută și ne dă brânci să mergem mai departe pe drumul vieții cu fruntea(nu și nasul) sus.Un sac de oase suntem cu toții oricâte haine frumoase am avea pe noi.Dacă El a vrut să ne adăugăm acestei lumi am făcut-o.Mai departe ce mai rămâne de făcut? Cu drag,Anne-Marie.

ne pacalim zilnic, da Anne, poate viata e doar imprimarea unei inertii... ne ramane insa varianta iubirii nemasurate
a frumosului din oameni,
el mai exista, cu toata neodihna unui echilibru fragil,
cu toate strigatele de neputinta, cu toate adevarurile noastre manjite cu minciuni, el frumosul exista,
dincolo de zei, sau poate mult mai aproape...
drag Anana

\"ne ramane insa varianta iubirii nemasurate
a frumosului din oameni,\"-si asta este cel mai important.Pacat doar ca multi uita aceasta bogatie.
drag,Anne-Marie