Nuta Craciun

poezia ta mi-a adus parfum, nostalgie si DOR,
mi-ai amintit de sarbatoarea atat de draga sufletului meu,
toate dorurile mele isi fac valiza…

Anana

... mirezme, sa fie de bine?
sa fie de rau?

uite cum se molipseste singura
mana mea si incepe sa inverzeasca:))

primavara

pe panza acestei nopti
mainile noastre
inverzesc mugurii

câinele meu păzitor te-a simțit cu tot păș-pâșul,
uite cum te salută dând din coadă ca unui
bun prieten:))

Anana

“puncul de vedere al talpii” se poate percepe doar daca asculti lucrurile atinse… cu pasii, trecerea pe acest pamant este importanta mai ales pentru pasii nostri cei de toate zilele, ele talpile poarta infierata imaginea interioara mai fidel decat oglinda, mai real decat cuvintele
dincolo de asta poezia este un cameleon, care obisnuit cu schimbarile pentru acomodarea sa cu mediul si din prea multe atingeri “cu nasul sau cu barba” a nivelului de jos… a pamantului, ajunge sa inteleaga, sa se inteleaga, ajunge sa accepte …
Anana

Nicolle

caii mei sunt… caii mei Nicolle, incercanati dar mai ales liberi, salbatici, sa poata invia nisipul la atingerea copitelor , sa poata trai secunda toata vesnicia acestui univers, sa poata filtra fiecare fir de nisip al prezentei…
multumesc de ce ai vazut tu in zborul meu
cu drag

Lucian

vezi caii aceia de la marginea timpului? e si o plaja si o inserare acolo, vezi? ... asa si-aminitit inima mea sa traiasca, ba chiar mai mult
multumesc, cuvintele tale inseamna mult
Anana

Da Nicolle, imaginile inspaimantatoare pot fi alungate cu lumina, iar ea poate veni chiar dinauntru… depinde de rasaritul in fata caruia ingenunchem,depinde care sunt ingerii pe care-i alegem de ingeri, uite acum mi-amintesc de ingerul tau…
si tot Salvador Dali spune:
“cerul nu se afla nici sus nici jos, nici la dreapta nici la stanga, ci exact in centrul pieptului omului care are credinta”
recunoascatoare de vizita
cu drag Anana

nisipul poate zbura odata cu noi… o singura secunda ajunge
sa ne implineasca visul

cu drag ca te gasesc aici
Anana

multumesc, sigur ca “ dedesubt”…
mai departe insa mi-am permis o licenta poetica,
mi se parea mai potrivit “inviaza” doar pentru a crea
o nota stilistica aparte…
multumesc si pentru mentionarea disonantei,
problema e ca nu pot folosi acelasi timp: prezentul indicativ, respectiv ă –ul, pentru ca nu-l mai pot tasta
Anana

nesperat si pretios darul tau Mihaela, multumesc!

dupa primenirea sufletului se impune imperios aruncat tot,
absolut tot ce nu vibreaza la unison cu camaruta aceea
interioara ce are la randul ei alte patru camarute:))
atunci forta vine ea singura si totu-i atat de simplu
ca mirosulul liliacului primavara
s-auzim de alta spovedanie:)
cu drag Anana

iti multumesc ca mi-ai tamaduit “infarctul” :) durerea
ce curge rotunjindu-se ca piatra unui rau, pamantul din launtru care incheie rotirea, solidar cu sentimentele ce mor… ca unde se poate muri sau intarzia putin, daca nu in cantul privighetorii, ramanand vesnic zbor, vesnic cant…

cu drag Anana

Mihaela

ca ce poate fi poezia daca nu realitatea noastra cea de toate zilele...asta despre imaginea streangului-esarfa, indiferent de culoare, tot streang se cheama, dar eliberarea poate veni in zori, din spatele unui intuneric injunghiat de soarele din noi.
eu iti multumesc, de cuvintele tale si de sugestie

Ela

iti marturisesc ca si eu am plans inaintea primului vers:)), apoi am dat intunericul la o parte, si m-am rugat rasaritului ce era rasarit doar in imaginatia mea, dar... el mi-a raspuns, iar atunci m-am simtit tot mai usoara de-atata lumina...
multumesc si de lumina ce mi-ai adus-o tu

Anana

Andreea

ai dreptate... am schimbat incadrarea, desi nu doar prozaicul deranjeaza... este doar un flash, un decupaj
dintr-un real mult prea prozaic din pacate...
multumesc de semn

Maria

uneori un poem scris simplu poate elibera, trapa care ne desparte de restul lumii se poate deschide si nu mai conteaza daca facem literatura sau ne scriem doar spaimele economisite de ani ...

iti multumesc ca ai vazut imaginea aceea interioara in toata
simplitatea ei, de fapt cred ca eliberarea a venit odata cu tipatul...

cu drag Anana

... eu astazi chiar am fost intr-un carusel
infruntand cea mai teribila spaima, realizand ca ea
poate fi invinsa doar de o vointa pe masura, sau peste
masura.
nu stiu, nu mai stiu cat ironic si cat sincer pot
purta in ele unele cuvintele... dar eu eram chiar sub
influenta unui mecanisc rotitor, nu stiu daca nemtesc neaparat, ce mi-a tinut mult timp in frau vointa si
nu stiu exact ce energie m-a impins inspre viata atunci cand pluteam deasupra ei, dar lucru ciudat de altfel,
mi-a lamurit cateva mistere:
unul ar fi prostul obicei de a bate cuie in talpa proprie si apoi a ma plange, iar altul de a nega lucrurile bune care exista si care posibil doar asteapta sa se intalneasca cu mine;
detasarea de uzante, ridicarea deasupra unei realitatii in care niciodata nu se intampla nimic, mi-a dat-o masinaria aceasta ,iar acum indiferent de tonul
pe care tu l-ai avut si imi cer scuze daca gresesc,
eu ma bucur ca uite asa
am putut schimba si eu o vorba:)
Anana

doar cateva cuvinte, „in graba” :))
pentru ca vreau sa las semn ca mi-a placut,
minunata nostalgie a unui timp plecat in desert,
rememoram clipe si mergem mai departe cu viata alaturi
amintindu-ne mereu \"dorurile fecioare\", \"asezand mereu carare intre amintiri\"...
Anana

mi-a placut mult poemul acesta,
teama din prima strofa mi-a insufletit inima de iubire, aceea iubire neconsumata, aceea tendinta, acel vis
care doar inchipuit poate avea valoare, aceea iubire mai mare decat un infern… apoi numai tu stii sa sculti
“moartea copacilor in vertical”, sau numai tu o poti spune atat de frumos, iar timpul nu este infinit
el merge de mana cu oamenii atingand limite, adaugand limite, iar despre pasari , despre pasari inveti tu arta de a fi cuvant suspendat tot mai sus...
numai plansul il inchizi intotdeauna , il zavorasti adanc atat de adanc sa un poata aripa lui atinge inocenta…
incantata de frumos!
Anana

o proza savuroasa si cu temei se bazeaza intotdeauna pe
logica: cum sa te respecti pe tine daca nu-ti respecti amanta? :))
bine decupate secvente autentice, dintr-o viata mult prea reala,(din pacate) mi-a placut dialogul scurt, replicile \"la moda\", da asa se vorbeste cant se stie
unde se vrea ajunge:))
Anana

tristetea te poate privi cu ochii cainilor abandonati, te poate sufoca, te poate arde, dar este obligatoriu apoi …
sa treaca, daca nu, daca se adanceste prea mult, ajunge o … ireparabila depresie:))

cu multumiri de citire si de semn
Anana

poezia poate fi si... cateva cuvinte asezate pe sufletul cuiva, ma bucur ca ai gasit ceva de subliniat

multumesc de trecere!
Anana

Pe fuga...
pentru cea mai neobosita si mereu in cautarea
adevarului poetic,
Sa ai mereu puterea si frumusetea primaverii!

Anana

imi place ideea unei toamne zurlii care “ne fura imaginile”, in incubatoarele fecunde se pot aseza din zbor sentimente indecente, (frumos) sau poate o “reteta favorita nepublicata intr-o gazeta de pacat”, sau insasi iubirea avida de nou, de mestecanisul unui anotimp indecis…
Anana