nisipul ca stare de zbor

Corect este \"dedesubt\". Verbul \"a învia\", din câte știu eu se conjugă la pers. a treia sg. \"învie\". Dacă greșesc eu, mea culpa. Aș evita \"mută tăcerea\", datorită disonanței tă-tă. Gelu.

multumesc, sigur ca “ dedesubt”…
mai departe insa mi-am permis o licenta poetica,
mi se parea mai potrivit “inviaza” doar pentru a crea
o nota stilistica aparte…
multumesc si pentru mentionarea disonantei,
problema e ca nu pot folosi acelasi timp: prezentul indicativ, respectiv ă –ul, pentru ca nu-l mai pot tasta
Anana

cred ca nisipul poate sa fie mai degraba o stare de visare, stare de salt spre un ideal pe care-l ajungem doar calarind ``cai incercanati de zbor`` :) frumos si sensibil :) insa idealul uneori nu-l vedem cat este de aproape, si credem ca avem nevoie de miracole , de inorogi care sa ne conduca spre el. Nu. El e atat de aproape incat ii putem simti respiratia, il putem atinge, il putem saruta intr-o imbratisare ....nisipuri ma vor calauzi spre el...nisipuri il vor ascunde ....

nisipul poate zbura odata cu noi… o singura secunda ajunge
sa ne implineasca visul

cu drag ca te gasesc aici
Anana

dragă Anana...

acei cai ar putea fi și spuma valurilor vieții, sau umbra noastra pe pământ care ne amintește plutirea unei vieți datoare pământului, dar și cerului, prin zborul particulei de nisip din clepsidra inimii care poate fi sau plină cu zburătăciri sau cu acele veșnicii stagnări de prin noi...veșnice candelabre ale inimii...

cu drag
Nicolle

mare amator sunt de astfel de miniaturi pline de esență! frumos!
felicitări!

Nicolle

caii mei sunt… caii mei Nicolle, incercanati dar mai ales liberi, salbatici, sa poata invia nisipul la atingerea copitelor , sa poata trai secunda toata vesnicia acestui univers, sa poata filtra fiecare fir de nisip al prezentei…
multumesc de ce ai vazut tu in zborul meu
cu drag

Lucian

vezi caii aceia de la marginea timpului? e si o plaja si o inserare acolo, vezi? ... asa si-aminitit inima mea sa traiasca, ba chiar mai mult
multumesc, cuvintele tale inseamna mult
Anana

păș... pâș... merg încet, e atâta tăcere aici...

frumos spus, \"nisipul ca stare de zbor\".

mai trec.

Madim

câinele meu păzitor te-a simțit cu tot păș-pâșul,
uite cum te salută dând din coadă ca unui
bun prieten:))

Anana

Anana,
Foarte frumos, dar eu as modifica:

tăcere în trupul meu

secunda cât o veșnicie

dedesubt învie nisipul
cal încercănat de zbor

Renuntand la un vers si la licenta poetica.

Sper ca nu te-am suparat. Eu ca si Lucian sunt mare amatoare de miniaturi si de esente cu aroma de cal si nisip.

sa ma supar pe tine? nu as putea;
nu as putea in primal rand pentru ca ai dreptate
si nu as putea pentru ca ar fi o ticalosie din partea mea sa fac asta din moment ce vreau comentarii obiective la texte.
realizez ca nu sunt unitara, uneori scriu ineptii …
sincer,
apreciez mult interventiile tale, nu numai cele din pagina mea, tu esti o luptatoare in a-i ajuta si pe ceilalti sa tina sus stacheta, si asta nu poate fi decat laudabil si in perfecta concordanta cu sufletul tau generos.

nu pot decat sa-ti multumesc pentru tot

Anana