Poezie
spovedanie
1 min lectură·
Mediu
de pe umarul meu cade streangul
in zori noptile
grabite furnici
se scutura de tristete
073798
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nuta Craciun
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 15
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 4
- Actualizat
Cum sa citezi
Nuta Craciun. “spovedanie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nuta-craciun/poezie/167378/spovedanieComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ELDacă aș lua primul vers aș plânge numai eu știu de ce. :)
Și mușuroiul acesta de nopți... Anana, cât sidefiu dorești ca să fie lumină? Și să dai mai departe? Nu îmi răspunde, cred că știu, cumva. :)
Ela
Și mușuroiul acesta de nopți... Anana, cât sidefiu dorești ca să fie lumină? Și să dai mai departe? Nu îmi răspunde, cred că știu, cumva. :)
Ela
0
NCMihaela
ca ce poate fi poezia daca nu realitatea noastra cea de toate zilele...asta despre imaginea streangului-esarfa, indiferent de culoare, tot streang se cheama, dar eliberarea poate veni in zori, din spatele unui intuneric injunghiat de soarele din noi.
eu iti multumesc, de cuvintele tale si de sugestie
Ela
iti marturisesc ca si eu am plans inaintea primului vers:)), apoi am dat intunericul la o parte, si m-am rugat rasaritului ce era rasarit doar in imaginatia mea, dar... el mi-a raspuns, iar atunci m-am simtit tot mai usoara de-atata lumina...
multumesc si de lumina ce mi-ai adus-o tu
Anana
ca ce poate fi poezia daca nu realitatea noastra cea de toate zilele...asta despre imaginea streangului-esarfa, indiferent de culoare, tot streang se cheama, dar eliberarea poate veni in zori, din spatele unui intuneric injunghiat de soarele din noi.
eu iti multumesc, de cuvintele tale si de sugestie
Ela
iti marturisesc ca si eu am plans inaintea primului vers:)), apoi am dat intunericul la o parte, si m-am rugat rasaritului ce era rasarit doar in imaginatia mea, dar... el mi-a raspuns, iar atunci m-am simtit tot mai usoara de-atata lumina...
multumesc si de lumina ce mi-ai adus-o tu
Anana
0
CVDistincție acordată
Trebuie sa dau o steluta. Pentru caderea sarpelui, pentru dezlegarea streangului, pentru lacrima Elei, pentru furnicile care nu mor niciodata dar se scutura de tristete.
Ce mai urmeaza dupa primenirea sufletului? Repunerea pe cale. Menirea ta a fost sa bati clopotul. Menirea mea ar fi sa-ti urmez exemplul. Sa am curajul sa ma ma spovedesc. Sa am forta, sa ma rog sa scriu o poezie la fel de simpla ca un zambet de cer, inainte de Inviere.
Se apropie vremea liliacului.
Inca o data multumiri.
PS: Prietenii, pe care-i gasesc aici, isi vor aminti de greva mea alba:)
Ce mai urmeaza dupa primenirea sufletului? Repunerea pe cale. Menirea ta a fost sa bati clopotul. Menirea mea ar fi sa-ti urmez exemplul. Sa am curajul sa ma ma spovedesc. Sa am forta, sa ma rog sa scriu o poezie la fel de simpla ca un zambet de cer, inainte de Inviere.
Se apropie vremea liliacului.
Inca o data multumiri.
PS: Prietenii, pe care-i gasesc aici, isi vor aminti de greva mea alba:)
0
NCnesperat si pretios darul tau Mihaela, multumesc!
dupa primenirea sufletului se impune imperios aruncat tot,
absolut tot ce nu vibreaza la unison cu camaruta aceea
interioara ce are la randul ei alte patru camarute:))
atunci forta vine ea singura si totu-i atat de simplu
ca mirosulul liliacului primavara
s-auzim de alta spovedanie:)
cu drag Anana
dupa primenirea sufletului se impune imperios aruncat tot,
absolut tot ce nu vibreaza la unison cu camaruta aceea
interioara ce are la randul ei alte patru camarute:))
atunci forta vine ea singura si totu-i atat de simplu
ca mirosulul liliacului primavara
s-auzim de alta spovedanie:)
cu drag Anana
0
NPDali iar gândurile pline de lumină au îndepărtat imaginea aceea cu furnici la gură, e înspăimântătoare imaginea, dar mi-ai salvat cuvântul din creier cu acel scutură... singure...
crede-mă de multe ori noi ne punem ștreangul, nu îngerii, ei ne păzesc ca și acel ștreang de ar fi să ne pară totuși ușor... ca o mărgea nestrălucită poate dar în rest... ei nepot dărui aripi chiar și cu jug la gât.
cu drag
Nicolle
crede-mă de multe ori noi ne punem ștreangul, nu îngerii, ei ne păzesc ca și acel ștreang de ar fi să ne pară totuși ușor... ca o mărgea nestrălucită poate dar în rest... ei nepot dărui aripi chiar și cu jug la gât.
cu drag
Nicolle
0
NCDa Nicolle, imaginile inspaimantatoare pot fi alungate cu lumina, iar ea poate veni chiar dinauntru… depinde de rasaritul in fata caruia ingenunchem,depinde care sunt ingerii pe care-i alegem de ingeri, uite acum mi-amintesc de ingerul tau…
si tot Salvador Dali spune:
“cerul nu se afla nici sus nici jos, nici la dreapta nici la stanga, ci exact in centrul pieptului omului care are credinta”
recunoascatoare de vizita
cu drag Anana
0
Foarte frumoasa poezia. Mai ales imaginea streangului esarfa. Daca nu te superi am o mica sugestie:
\"grabite furnici\".
Multumesc!