Nuta Craciun

scuza-ma Florina: \"insignifiante\"

un ordin pe care eu il iau ca start nu ca pedeapsa:)
cata dreptate ai Florina, avem obligatia dictata de natura
firii noastre, sa descoperim lucruri ce abia asteapta sa
fie descoperite, putem fi eroi iar noi ne complacem de
multe ori in personaje nesignifiante, exista dincolo de
noi o datorie de onoare de a executa ceea ce asteapta doar un start al intelegerii noastre.
nu ti-am lasat semne dar ma bucura turnura cuvintelor tale,
consistenta ideilor si curgerea lor

iti doresc imaginatie maxima:))
ne mai auzim
drag Anana

Este interesanta ideea textului tau, sunt multe intrebari
deschise in subconstientul nostru: cat suntem noi si cat
acumulare, cat ocupa nativul si cat dobanditul, zestrea
ereditara mostenita poate fi infern sau paradis si nu
depinde de noi... mersul pe linia vietii poate fi doar
produsul unei inertii, sau poate chiar credinta noastra
ne semneaza condamnarea la viata, iar „samanta pierii
noastre” are la baza aceeasi credinta...
dincolo de coerenta discursului am sesizat insa cateva
neconcordante ale verbului: „ce reactii m-au conditionat
cum sa gandesc”, si ... vezi ultimul vers,
in rest Valentin, cred ca cuvintele tale au prins
consistenta... iar despre angoasele proprii: „pana si
Dumnezeu are un infern, dragostea lui pentru oameni”:))

ne mai auzim
cu drag Anana

renastem zilnic odata cu soarele care se deschide
peste marginea pamantului, atunci timpul ne arde pe rug
sentimentele, iar ingerii bratelor noastre...
ne cheama

cu drag Anana

nu sunt permise exclamatiile... denota superficialism,(?) dar acum chiar asta vreau, sa exclam: beton!
asa cum te vad, cu un rest de copilarie uitat in coltul
buzelor, esti totusi rebelul ce nu va uita niciodata campionatul de sotron...
te doare copilaria, care s-a dus... nu-i asa? sau este doar o nostalgie cu ganganii:))
mi-amintesc cum altadata te simteai prea batran printre amintirile unei inserari mute...

uite acum te provoc deschis la o partida de sotron,
daca te castig, promiti sa-ti intorci zambetul in coltul
gurii?
altfel... poezia ta mi-a scormonit printre ale mele amintiri cu copilarie
vezi penultimul vers

Cu drag
Anana

vorbesti despre femeie ca despre un “principiu”
pe care iti uiti buzele…
deci este ea o “intrupare” nu? a ceva ce tu iubesti
scormonind, mangaind...
poem de esenta dulce… poate a scormonii cu unghii
chiar si de inger, e un pic cam dur … zic ,
departe de a fi carcotasa:)) dar poate ca stii asta…

imi place muuult:
\" buzele mele sînt aici
demult...\"

e ceva care atinge pana dincolo de pamantesc...
te citesc
Anana

...simple, varianta necenzurata a unui gest, a unui sentiment, poate din pacate orbi ochiul, care gaseste astfel prea usor lucrurile, pentru care doreste sa lupte… cum tot adevarat, ca prea multa invaluire in mister, poate provoca acelasi efect…
cred ca e de preferat atunci, ca varianta de mijloc , asteptarea, doar ca amestecata cu o chemare in lumina, are mai multi sorti de izbanda:))

multumesc Nicole, de rastalmaciri si de trecerea ta
cu drag Anana

Claudiu Tosa are dreptate, de ce poeziile care ajung la subiecte fierbinti prin polemici, comentarii de drag … ocupa un loc la vedere, iar textele nou introduse nu?
Cred ca ideea de a scoate textele fierbinti, sau de a nu le afisa la vedere, nu e rea!
Iar textele recente, cred ca merita un loc mai vizibil, cernerea valorilor, se va face oricum...
cu tot respectul
Anana

am sesizat si eu, doar ca (explicatiile suna intotdeauna aiurea) ... in prima strofa iubirea era in vertebrele mele, iar in strofa a treia... cu el nu se intampla acelasi lucru, de aceea astepta ca iubirea sa vina si in ... oasele lui.
daca nu suna convingator scuza-ma, cred ca trebuia sa conving cand am scris poezia, nu acum cand explic:))

oricum iti multumesc si... incerc sa rescriu,
astept doar sa-mi coboare muza, din varful plopului:))

cu drag Anana

Ela, multumesc de sugestii, imi prind bine…
esti una dintre persoanele de echilibru a acestui site,
ai talent dar si omenie, asa te vad eu, mereu ai o vorba
buna de spus fiecaruia, ma bucur de fiecare data cand
vii in pagina mea, e o onoare pentru mine.
stiu ca suntem aici ca sa facem poezie, de aceea imi cer scuze daca uneori simt tentatia aparte, de a-ti multumi ca unei surori dragi si … intelepte.

Razvan, multumesc, esti prea amabil, sigur ca ma bucur cand cineva vrea sa fie copacul meu:))
sa stii ca nu exista departare, doar o saracie de viata, o forma de acceptare a ceea ce nu poate fi intors…
dar cand o frunza iti va zambi in parcul unde te plimbi tu, o sa ma recunosti?

Gabriela, incantata de cunostinta, ma bucur ca ai adunat rezonantele in buchet…
stii, in poezie ca si in viata, e important sa nu te minti pe tine insuti, sa nu imiti pe nimeni nici sa-i asculti pe toti, cand ai ceva de spus cuvintele vor veni singure si treptat treptat se vor slefui… asta apropo de discutiile din pagina ta, nu lasa pe nimeni sa-ti distruga sensibilitatea, o sa fie intotdeauna cineva sa te sustina

Florina, macar sa nu ne mintim pe noi… cat despre ceilalti, ma bucur ca mai sunt oameni care acepta sensibilitatea si simplitatea, e important sa depeni ceea ce sufletul tau simte si-i atat de important cand cuvintele tale gasesc ecou intr-o alta inima…
Chiar si pentru o singura persoana care te intelege, te citeste si te respecta, tot merita sa scrii

Gelu, sub mangaierea cuvintelor tale ma fac copil si las bunatatea ta, bob cu bob sa-mi incolteasca sufletul...
daca am fi nemuritori cred ca ne-am plange nemurirea, asa cum ne plangem acum alunecarea in moarte...

Miriam, gestul tau instelat e ...mai mult decat merit,
dar vin mai aproape de emotie si spun: bucuria pe care o simt acum, imi naste fluturi si zei, imi canta in clopote de argint launtricul...
ma bucur ca mi-ai vazut trairile, ma bucur pentru tot ce
mi-ai spus, dar cel mai mult ma bucur pentru depistarea starii de resemnare... de altfel, starea mea de fapt.
iti multumesc si promit sa slefuiesc continuu colturile imperfectiunii mele,
te astept de cate ori ai timp, sper sa nu te dezamagesc prea tare...


va multumesc mult tuturor si-mi cer scuze de intarzierea cu care raspund, timpul e uneori potrivnic si prea scurt...

toate cele bune
Anana

a scrie poate fi si nebunie curata… nu stii ce se spune despre poeti:))?
dar poate fi si necesitate interioara fara explicatii de rutina…
a te aseza la masa in minte cu o idee, sau cu un cuvant mai fistichiu, sau mai scos putin din comun, sau a te aseza la masa de scris pur si simplu dintr-o nevoie imperioasa venita anume … inseamna a lasa mana, mintea, ochiul, sa scrie in locul tau si a simti cum cuvintele te nasc fidel si fara cenzura, cum pagina alba se umple de semnele nasterii tale, ale risipirii tale intre oameni …

succes!
Cu drag Anana

poezia e starea de gratie in care iti poti acoperi cu o magnolie ranile, poti gandi “la toate femeile lumii” asteptand insa mereu o anume femeie…

singuratatea creste singura primavara, la marginea ochiului tau ea viseaza, zboara indragostita pe leganare de pasari.

inima triseaza intotdeauna in anotimpul asta, asteapta sa fie strapunsa de ingeri pistruiati, cheama, striga…
pe buze innebuneste nerabdarea…

imi place cum te apleci peste detaliul confesiunii in cuvinte fara inutilitati metaforice, daca totusi gandesc la rotundul poemului, parca primavara contrasteaza putin cu... “cosul de mere” din final.

cu drag
Anana

Petru, cum te-ai nascut in cosul de rufe?
Si cum sa fii 100% bumbac?
Revino-ti, eu te asigur ca din cat te citesc, am sesizat
cel putin o duzina de melancolii 100 % autentice, ratacite clandestin prin trenurile tale, “care poarta povesti”, legand orase cu “tineri politicosi care ridica pleoapele inteleptilor”…
Hai, aminteste-ti ca ai aripi, “sufletul tau cunoaste zborul” ai uitat vremurile cand te “inaltai in fiecare zi de la pamant cativa centimetri” si te zideai in cuvant?
Da la o parte “verticala” acestui gand, esti in proportie de… 99% poet, ramane doar un spatiu mic pe care-l poti umple cu …primavara:))
cu drag Anana

potrivit ritmul romantei pe aceste rememorari la ceas tarziu, cand uitam deschisa poarta dinspre vis si nu mai stim unde se termina amintirea, unde incepe realitatea...

nostalgii pamantene pe muzica mugurilor, intr-o primavara
plina cu vise dinspre o traire mai veche:)

cu drag Anana

vers dezbracat de metafore dar cu sensuri adanci
in radacina trairii, a realului, cuvantul patrunde taine divine, blestema incantarea de a muri de fericire in brate ce poarta insemnul osandirii…

va citesc!
cu tot respectul
Anana

mi-a placut „lumina altoita”, „culoarea pocnind”,
dar mai ales „alergarea in pas inaripat”

sa-ti fie primavara mereu aproape, in suflet
si in cuvinte sa-ti pocneasca mereu verdele:))
cu drag Anana

Visul ca si iubirea, “se pastreaza in taceri mici”,
iar bucuria, in mugurii ploilor de primavara.

Sa fie intr-un ceas bun, iar drumul inceput acum,
sa nu cunoasca intoarcerea!
Cu drag
Anana

Timpul poeziei a venit de mult, acum a venit timpul
primei carti …

Alaturi de tine cu gandul, caci altfel e cale lunga:))
Felicitari din toata inima!

sper ca se va gasi in magazinul online, cartea ta, nu?

cu drag Anana

un poem rotund, in principiu mi-a placut, imi permit insa
unele sugestii in cel mai prietenesc mod:))
poti bineinteles sa nu tii cont daca nu simti la fel...

fara \"niste\" cred ca suna mai bine simplu \"umbre\",
si iarasi cele trei puncte, pe care eu ca cititor, repet ca simplu cititor de poezie, nu le simt la locul lor, mi-ar placea sa nu fiu constransa sa le respect...
apoi se repeta de multe ori \"ca-ul\" \"ca intr-un vitraliu\", \"ca un calator\", \"ca de inceput de lume\"...
iar versul: \"ingropat in mine tresaream din mormantul meu abstract\" suna prea... lung, poti scurta: \"ingropat in mine tresaream\"...
exista o abundenta de adjective care cred ca nu lasa suficient spatiu de interpretare: umbre reci, lumina exotica, jubilatie stranie, fragezimea sentimentelor, viata falsificata, lanceda existenta...

acum trebuie sa spun ca mi-a placut mult ultima strofa:

\"amurgul unei zile
înghițit de o altă lumină
îmi trimite o șoaptă în exil
pe undeva pe aici
am rătăcit securea gîdelui...\"

si nu numai... sunt multe imagini reusite:
\"aștept în liniște
ziua cînd merii vor fi încărcați cu îngeri\"...

mi-ar placea sa pot culege roade ingeresti, sa fie lumina asezata la indemana in merii gradinii, sa ne putem hrani sufletele infrigurate...

sa ne citim si... fa la fel,(daca bineinteles vrei) arata-mi ce tie nu-ti suna bine in versurile mele... suntem intr-un atelier de creatie, unde cred ca cei care-ti vreau binele, sunt cei care sunt obiectivi cu ceea ce scrii, bineinteles in masura priceperii...
uite cate trei puncte am folosit si eu:))

cu prietenie
Anana







cu tot respectul si pentru ca mi-a placut

daca invidiez ceva la tine (in sensul admirativ al cuvantului), este curgerea versului.
la tine versul nu se rupe, nu creezi imagini izolate,
exista un tot unitar cu imagini vii, care curg unele din altele, exista un fluid care te curge odata cu poemul spre
calea unui \"timp apus\", in scorburi cu amintiri unde tineretea mai cauta raspunsuri, iar \"dama in negru\" are mult de furca cu dragostea de viata, cu dragostea de cer, de Dumnezeu, degeaba ciuleste urechile, ea nu e decat...
o nastere in plus.

admir lumina ta cum sta drept
cu drag Anana