copilărie

nu sunt permise exclamatiile... denota superficialism,(?) dar acum chiar asta vreau, sa exclam: beton!
asa cum te vad, cu un rest de copilarie uitat in coltul
buzelor, esti totusi rebelul ce nu va uita niciodata campionatul de sotron...
te doare copilaria, care s-a dus... nu-i asa? sau este doar o nostalgie cu ganganii:))
mi-amintesc cum altadata te simteai prea batran printre amintirile unei inserari mute...

uite acum te provoc deschis la o partida de sotron,
daca te castig, promiti sa-ti intorci zambetul in coltul
gurii?
altfel... poezia ta mi-a scormonit printre ale mele amintiri cu copilarie
vezi penultimul vers

Cu drag
Anana

ma bucur sa te vad aici, ca la marginea unui joc de sotron...
ti-ai gasit o piatra buna?
te las sa arunci prima!

multumesc de cuvinte
prieteneste,
petru sf

Cu buzunarele pline de nuci și eu aș simți că moștenesc lumea, aș fi stăpână peste anotimpuri și n-aș mai avea habar că timpul mă pândește pe la colțuri, să vadă când poate să mai tragă chiulul de la orele de eternitate. Ai scris frumos, Petru. O noapte fericită.

= Nostalgia dupa anii copilariei ne bantuieste adeseori pe fiecare dintre noi. Ma regasesc si eu in copilul evocat de tine, si eu umblam prin paduri si pe camp, imi placeau nucile la nebunie, dar de unele ganganii ma feream.
Admirabila imaginea:
\"cu buzunarele pline de nuci
mosteneam toamna\". Finalul este in acord cu tonalitatea poemului, iar textul continua sa se reveleze prin tacerea semnificativa din final. Cu bine!
Pasa

\"Îmi plăcea să adun /vîntul\"- e o imagine superbă, care înglobează multe din momentele copilăriei...
Are un ritm vioi, fără regrete...
Îmi place mult stilul tău.
mai trec. Numai bine!