Acel bătrân

Sa stii ca voi reveni la intalnirea cu batranul. Deocamdata, iau cu mine, ultima stofa:
treci mai departe
și lași întinse
mâinile lui albe
prin care a trecut
zidăria
cerului și pământului...
Spun totusi ca pe batran, il intalnim in fiecare clipa:)
Revin!

si eu merg dupa flori, pentru cand revii, m-ai luat nepregatit... :)

cand ti se inchide o usa, treci prin cealalta

nu prea inteleg simbolistica usilor.
o fi de bine...
petru sf, cu prietenie

Am citit si am recitit aceasta \"poezie avertisment\". Are caldura si adevar. Are si 2 clisee la care ar trebui si nu ar trebui renuntat: \"apă/din fântâna sufletului\" si tu/
călător obosit\".
Daca ai gasi o formula usor experimentala:),si ai aduce poezia la acelasi numitor, BATRANUL n-ar trece mai departe.
Mana lui ne-ar cuprinde pe toti, reconfigurand-ne sufletele astfel incat sa fim din nou copiii dinainte de muscarea din mar, cu causul palmelor plin de apa din fantana sufletului. Nu ar mai exista calatori obositi si nici veneel uscate ale drumului larg. Ar inverzi, ar inverzi potecile.

Îmi place întâlnirea ta cu ziditorul care se zidește pe sine în fântânile sufletului. Parafrazând, \"treci mai departe\"... și durează prin tine fântâni de suflete la care călătorul obosit să găsească întotdeauna alinare.

Referitor la clisee, eu nu le-as numi asa; sunt cuvintele harnice ce lustruiesc oglinda metaforelor in acest poem....
E greu sa scriu o poezie in care incarcatura emotionala data de efectul procedeelor stilistice sa se mentina pe tot parcursul scrierii...
asa cum am am zis, esti sensibila si iti doresti un final colorat verde asa cum e spatiu din jurul sufletului tau...
o sa ma straduiesc mai mult...
sarut-mâna!
petru sf

imi place viziunea ta.
cel mai important e ca ai gustat din aceste fantani ale sufletului.
cu prietenie,
petru sf

Un poem curat, fara dantelarii inutile; auster fara a fi saracacios, as spune o poezie reusita. Deosebite versurile
intr-o amiaza/ ce usuca venele drumului .Probabil, o micsorare a distantei dintre primele cinci si urmatoarele
doua ar mari efectul.

Indraznesc sa ma citez: Poezia \"are si 2 clisee la care ar trebui si nu ar trebui renuntat: \"apă/din fântâna sufletului\" si tu/călător obosit\", doar pentru ati da dreptate: da, tu scrii \"o poezie in care incarcatura emotionala data de efectul procedeelor stilistice sa se mentina pe tot parcursul scrierii...\", si, in acest context, versurile de care \"m-am legat eu\" se justifica si nu ar mai trebui schimbate, pentru ca, asa cum spui \"sunt cuvintele harnice ce lustruiesc oglinda metaforelor in acest poem....\"
Dar vezi cum este, daca vrei poti! Si daca poti, trebuiE!, sa fii doar TU. Vers de vers, silaba de silaba, litera de litera.
Din punctul meu de vedere, poezia si-a atins scopul:
mi-a daruit clipa de frumos (cliseu), mi-a declansat viziunea, m-a obligat sa ma gandesc o clipa, la BATRANUL, care isi face pomana cu mine, si-mi cere doar un pahar cu apa, ca sa ma ia partas la facerea lumii, Batran pe care il las sa treaca mai departe...pentru pe drumul inimii mele, fantana sufletului a fost otravita de arsita vanarii de vant.
Dar, din punctul tau de vedere, adica al poetului, lucrurile stau un pic diferit. Ofranda pe care o aduci BATARANULUI trebuie sa fie 1000/100 din Apa Sufletului TAU :). Sper ca m-am facut inteleasa si nu te-am suparat, pentru ca eu nu mi-am propus sa fiu carcotasa ci constructiva.
PS1:De unde vine petru sf
Gand bun,

apreciez parerea ta, ma bucur ca ti-a placut si te mai astept.
prieteneste,
petru sf

ce frumos randuiesti cuvintele, fie in poeme sau comentarii...
apreciez comentariul si ma bucur ca a vibrat in tine aerul cald al acestui poem.
petru sf, e altfel scris sf.Petru :))
cu drag si multumesc mult...