Trăiri
primăvara iau pielea mânzului și zburd pe-acolo unde este gândul mai nebun nu te îngrijora mersul e un fel de a evita întrebările pământului nu te opri satul pustiu de pescari e albia
copilărie
eram un cunoscut al lumii gângăniilor de sub pietre mereu le dădeam cerul la o parte cu buzunarele pline de nuci moșteneam toamna îmi plăcea să adun vântul în palmele ținute căuș azi
Acel bătrân
doar odată în viață întâlnești acel bătrân care să-ți ceară apă din fântâna sufletului într-o amiază ce usucă venele drumului tu călător obosit mergi mai departe și lași
Poem călător
Trenurile nu duc oameni ci poveștile lor mai departe... astfel în fiecare gară se află că bătrânei Leonora i s-a măritat o fată cu poștașul din sat că seceta se face din cauza
Scurtă poveste
Există un oraș al osteniților unde politicos e ca cei mai tineri să ridice primii pleoapele celor mai bătrâni
Ana lui Manole...
și-a săltat zidul în spate- nimic neobișnuit la o femeie ca Ana și s-a ținut dreaptă uneori leneș cerul apăsa și el…
Vrăjitorul cuvintelor, poetul...
Sufletul ca o mătură magică de care trebuie doar să te ții și să nu uiți pământul: strânge-l ușor în pumn să ai unde te-ntoarce…
și ce frumoși eram odinioară!
Fiecare om poartă în suflet o aripă care nu mai folosește azi la nimic… Am învățat să dăm mâna unii cu alții în loc să ne înălțăm de la pământ ca semn de respect măcar câțiva
De iarnă
Ninge... muncesc arcașii cerului
Asemănăre
Ne ținem de urât unii la alții cu laude precum pușcăriașii cu faptele -am construit o casă mie mi s-a născut un copil -am omorât o babă eu am ușchit un portofel
1 decembrie
Azi vă privesc și-mi scârție a lemn de parcă ați fi grei când îmi treceți puntea spre suflet...
Strigând \'pârtieeee\' sau cum se produce o însingurare
Iarnă psiholog al zăpezilor mele întinde-mă și spune ce-i cu mine am suflet sau derdeluș că lumea ușor alunecă din mine...
Aripă udă
Brațele le ridic în lateral și astfel îmi dezvălui pânzele umflate gata de drum. Aș fi corabie dacă sufletul nu și-ar aduce aminte că-i răstignit de ciolanele mele…
Boem
Când am chef îmi place să cutreier drumul razelor înapoi către soare fac planul unei lovituri de stat undeva în Calea Lactee las privirea să judece norii după culoare iar noaptea mă
Multicoloră
Toamna gospodarii adună frunzele-n grămezi ei nu stiu, că astfel devin negustori ai unui târg de culoare…
Agora
Duhnind a cuvinte oratorul întinde pod... La sfârșit, se mătură vazduhul de cuvintele ce au rămas neascultate...
Desfrunzire
-toamna voi copacii mereu cădeți prizonieri la nemți doar atunci se vede mai bine asteptarea voastră cu mâinile ridicate spre cer…
Despre ochii iubitei
Privindu-i simteam cum crește poezia-n mine prin porii dilatați de fericire si îmbătrânite ore aleargă parcă-s clipe Privindu-i acești mici sori ce ard sub mângâieri de
Joc de copil
Am tras la sorți cuvintele pentru următorul poem și pentru că potrivindu-le, lipsea un cuvânt jumătate pasăre, jumătate iarbă și vânt, l-am căutat
La plecare
Chiar dacă mai aveam atâtea să spun, din cuvintele nerostite am clădit rugul... apoi, am privit pentru ultima oară ochiul putred al toamnei și-am aprins focul. cu ultimele puteri, mi-am luat
