Desfrunzire

Nu știu de ce prizonieri neapărat la nemți, dar îmi place cum vezi desfrunzirea, și, mă repet, dar văd clar influențe din Sorescu, un fel personal de a ințelege lucrurile, un pic ironic, meditativ, în glumă, dar de fapt cât de serios..
o concluzie dintr-un punct intim de vedere..
Mă întreba odată cineva... \"te-ai gândit vreodată că lumea, citind ce scrii, îți cunoaște cele mai intime simțiri, pe care poate că nici măcar tu nu le cunoști?\"
Nu, eu nu te întreb asta... Doar mi-am amintit... acum..
Am citit și ce ai postat ieri.. Parcă am și văzut noaptea privindu-mă în ochi.. și eu pe ea...
Da, îmi place mult cum scrii, și poți fi sigur că ai o cititoare fidelă în persoana mea, chiar dacă nu voi reuși să îți las un semn.
Mulțumesc mult de lectură!

rumeg incet vorbele tale si-mi dau seama ca prin poezie \"mi-am înstrainat sufletul ție\"... ma gândesc că poate fi un titlu frumos al unei viitoare poezii... mai tălmacit bine... cu acelasi drag... p.c.c.