fior atavic

mi-a placut: „fiorul unui lift in cadere amintindu-mi
de mine”, e aici o imagine rupta din cotidian, cu usoara tenta de simfonie... hm!
primele doua strofe conduc ideea poeziei parca
pe un alt fagas, motivul ploii imi pare oarecum comun
in comparatie cu finalul

toate cele bune
Anana

Bună ziua, Anana!
Se spune, că atunci când a compus \"Simfonia a noua\"-Bethoven era deja surd! Vizionând filmul vieții lui,acolo apare o \"secvență\" puțin diferită pe această temă, în sensul că el compune această capodoperă când apar practic primele semne ale cumplitei boli, realizând că are pierderi de auz în momentul în care gazda lui disperată, bătea cu pumnii în ușa odăii sărăcăcioase în care compunea. De aici acel început binecunoscut al simfoniei a noua, cu bătăi intermitente de tobă, dubă și alte instrumente.
Se poate afirma , deci, că a compus-o \"din cioburile memoriei/ca o trenă înaintea tăcerii\" cu o fervoare \"de fior atavic\". De ce nu?
Legătura ploii-cu începutul ei timid, primele picături\"adulmecându-mă\"(primele acorduri-bătăi
ale \"simfoniei a noua\"), apoi în crescendo(ploaia întețindu-se, \"penetrându-mă vertical\"-(următoarele acorduri), cu ochii închiși simt(ascult)\"stropii prelinși\" care \"mă sărută criogenic/într-o dănțuire hipnotică\"-cu ultima strofă eu o văd astfel, perfect compatibilă.
Poate, recitind acum poezia, o vei simți cu totul altfel.
Mulțumindu-ți pentru trecere...și răbdare!