NCNuta Craciun
Verificat@nuta-craciun
Orastie - Hunedoara
„sau taci sau spui ceva mai bun decât tăcerea”
M-am născut în cel mai frumos sat de munte de pe Valea Grădiștei, satul Bucium, jud. Hunedoara, într-o primăvară pe care m-am străduit s-o port mereu pe dinăuntru. Poezia mi-a fost mereu cel mai bun aliat de-a lungul vieții, cu ajutorul ei am traversat cu bine toate evenimentele ce mi-au…
🏆 Critic de Top📚 Centenar Literar📜 Poet Prolific💬 Comentator Activ
Cronologie
Mulțumesc pentru lectura atentă și pentru felul în care ai dus versurile mai departe, spre ideea „Originalului” și a umbrei care cheamă Lumina.
Textul ăsta a avut multe forme, am tot scris și am sters nemulțumită că nu puteam șlefui destul ideea. Lumina dăruită și cuvintele tale mă ajută să cred că o să ramână așa. :)
Mulțumesc mult!
Textul ăsta a avut multe forme, am tot scris și am sters nemulțumită că nu puteam șlefui destul ideea. Lumina dăruită și cuvintele tale mă ajută să cred că o să ramână așa. :)
Mulțumesc mult!
Pe textul:
„un pic de umbră " de Nuta Craciun
0 suflu
ContextVă mulțumesc pentru cuvintele de apreciere și vă asigur de acelasi
respect și apreciere,
Toate cele bune!
respect și apreciere,
Toate cele bune!
Pe textul:
„lanțurile de sub piele" de Nuta Craciun
Recomandat0 suflu
ContextAș renunța la prima strofă, e mai declarativă decât restul poemului.
Dacă se începe direct cu:
îți scriu numele
pe un colț de calendar rupt”
intrarea e mai intimă, cumva mai „optzecistă” ca stil, te aruncă direct în viață, nu într-o explicație.
Mi-a plăcut cum iubirea e așezată în gesturi mici: calendarul rupt, mașina de scris, paginile, literele încălzite... iar asta îi dă autenticitate.
Cred că în ultima strofă e ”opzeciști”, cu un singur ”i”.
Dacă se începe direct cu:
îți scriu numele
pe un colț de calendar rupt”
intrarea e mai intimă, cumva mai „optzecistă” ca stil, te aruncă direct în viață, nu într-o explicație.
Mi-a plăcut cum iubirea e așezată în gesturi mici: calendarul rupt, mașina de scris, paginile, literele încălzite... iar asta îi dă autenticitate.
Cred că în ultima strofă e ”opzeciști”, cu un singur ”i”.
Pe textul:
„Amândoi" de ovidiu cristian dinica
0 suflu
ContextO simt ca pe o poezie despre iubire dusă până la dizolvarea de sine.
„nu mai port în sânge / nici celule roșii, nici albe”,
e o imagine nu doar decorativă ci viscerală, în care biologicul e înlocuit cu emoționalul.
Curge ca o confesiune, nu ca o poezie „construită”.
Puteti eventual renunța la unele cuvinte de legătură: ”și nu mai pot face un pas”, fără ”și”, ”le-ai mâncat pe toate tu”, fără ”tu”, fără ”aievea”. Doar o părere.
„nu mai port în sânge / nici celule roșii, nici albe”,
e o imagine nu doar decorativă ci viscerală, în care biologicul e înlocuit cu emoționalul.
Curge ca o confesiune, nu ca o poezie „construită”.
Puteti eventual renunța la unele cuvinte de legătură: ”și nu mai pot face un pas”, fără ”și”, ”le-ai mâncat pe toate tu”, fără ”tu”, fără ”aievea”. Doar o părere.
Pe textul:
„acum ai două trupuri" de ILIE GRIGORE
0 suflu
Context”nu știe ce să facă cu ...atâta spațiu între el și el”, da, poate este o exprimare inestetică din punct de vedere literar și nu suficient de elegantă.
Aș putea spune: „nu știe cum să umple atâta spațiu” sau ”nu știe umple spațiul dintre el și el”... dar mie imi suna mai expresiv ce am folosit eu.
O să mă gândesc, mulțumesc mult!
Toate cele bune!
Aș putea spune: „nu știe cum să umple atâta spațiu” sau ”nu știe umple spațiul dintre el și el”... dar mie imi suna mai expresiv ce am folosit eu.
O să mă gândesc, mulțumesc mult!
Toate cele bune!
Pe textul:
„lanțurile de sub piele" de Nuta Craciun
Recomandat0 suflu
Contexte a cuiva care simte foarte adânc, vede lucrurile dureros de clar, dar are reflexul de a se retrage ca să nu fie rănită.
Poezia nu are o sensibilitate diafană, ci carnală, trăită, pare o luciditate emoțională, plus o vulnerabilitate, plus o claie de îndoieli.
O nevoie de a simți intens, dar și nevoia de a te proteja de propriile emoții.
Mi-a plăcut!
Poezia nu are o sensibilitate diafană, ci carnală, trăită, pare o luciditate emoțională, plus o vulnerabilitate, plus o claie de îndoieli.
O nevoie de a simți intens, dar și nevoia de a te proteja de propriile emoții.
Mi-a plăcut!
Pe textul:
„Poezia ca o bucată de carne " de Antonia-Luiza Zavalic
Recomandat0 suflu
ContextAm scris așa ... doar pentru că pur și simplu mie îmi suna bine cum era.
Dar acum că mi-ai sesizat, da, cred că pot simplifica puțin, cel puțin versul acesta "care poartă lanțuri sub piele”, îl iau și-ți mulțumesc.
Restul o să mai văd, o să mă gândesc. Îmi dau seama că e deranjantă folosirea repetată a lui ”le”, dar nu am acum altceva.
Sună bine cum ai reformulat, dar momentan … nu se lipește suficient de mine.
Mulțumesc mult pentru ajutor, am nevoie și mă bucur când îl găsesc.
Numai de bine!
Dar acum că mi-ai sesizat, da, cred că pot simplifica puțin, cel puțin versul acesta "care poartă lanțuri sub piele”, îl iau și-ți mulțumesc.
Restul o să mai văd, o să mă gândesc. Îmi dau seama că e deranjantă folosirea repetată a lui ”le”, dar nu am acum altceva.
Sună bine cum ai reformulat, dar momentan … nu se lipește suficient de mine.
Mulțumesc mult pentru ajutor, am nevoie și mă bucur când îl găsesc.
Numai de bine!
Pe textul:
„lanțurile de sub piele" de Nuta Craciun
Recomandat0 suflu
ContextÎmi place simplitatea, naturalețea exprimării, curată, neornamentată. Nu încerci să înfrumusețezi, sau să impresionezi cu metafore mari sau imagini sofisticate, ci lași lucrurile să fie ce sunt: cafea, periuță, vecini, chei, becul de pe scară.
Mie poemul tău îmi transmite, înainte de toate, o singurătate blândă, domestică, nu dramatică, așezată printre gesturi obișnuite.
Ceea ce îl face memorabil pentru mine, este versul final. Dacă tot poemul e despre rutină, gesturi banale, zgomot, verificări, la final apare o mișcare aproape intimă:
„mă-ntorc şi scriu pe cine iubeşti tu”
După tot inventarul zilei, versul ăsta discret, e un mic amănunt de viață, care te face să simți omul din spatele textului.
Te felicit pentru un poem prin care ne arăți admirabil și natural, că realul e suficient, fără să-l împodobești.
Mie poemul tău îmi transmite, înainte de toate, o singurătate blândă, domestică, nu dramatică, așezată printre gesturi obișnuite.
Ceea ce îl face memorabil pentru mine, este versul final. Dacă tot poemul e despre rutină, gesturi banale, zgomot, verificări, la final apare o mișcare aproape intimă:
„mă-ntorc şi scriu pe cine iubeşti tu”
După tot inventarul zilei, versul ăsta discret, e un mic amănunt de viață, care te face să simți omul din spatele textului.
Te felicit pentru un poem prin care ne arăți admirabil și natural, că realul e suficient, fără să-l împodobești.
Pe textul:
„pentru că mă obişnuisem cu tine " de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
ContextMi-a plăcut ideea de arc, poemul începe și se termină cu imaginea păunilor, ca un cerc. La început sunt două prezențe separate, iar la final devin o pereche în stare de grație, ca și cum apropierea îi transformă și îi aduce la același ritm.
În plus, păunul ca simbol se potrivește perfect cu erotismul discret din text, fiind un animal al grației și al etalării.
Și îmi place și ideea care leagă totul, un fel de Adam și Eva ai propriei lumi.
Doi oameni care se caută și se recunosc într-un spațiu suspendat între noapte și dimineață, un Adam și o Evă în stare de grație, nu personaje biblice, ci simbolul începutului fiecărei iubiri.
Felicitări!
În plus, păunul ca simbol se potrivește perfect cu erotismul discret din text, fiind un animal al grației și al etalării.
Și îmi place și ideea care leagă totul, un fel de Adam și Eva ai propriei lumi.
Doi oameni care se caută și se recunosc într-un spațiu suspendat între noapte și dimineață, un Adam și o Evă în stare de grație, nu personaje biblice, ci simbolul începutului fiecărei iubiri.
Felicitări!
Pe textul:
„Adam și Eva " de Monica Mihaela Pop
0 suflu
ContextE tare frumos ce mi-ai pus și cum ai simțit tu, mă bucur tare de empatie și-ți mulțumesc!
Toate cele bune, fără lanțuri și fără îngrădiri!
Toate cele bune, fără lanțuri și fără îngrădiri!
Pe textul:
„lanțurile de sub piele" de Nuta Craciun
Recomandat0 suflu
ContextMulțumesc, Cătălin, mă bucur că ai găsit ceva de luat!
Să ne auzim cu bine!
Să ne auzim cu bine!
Pe textul:
„lanțurile de sub piele" de Nuta Craciun
Recomandat0 suflu
ContextMulțumesc pentru recomandare și pentru sinceritate.
Las de moment finalul, deși cred că e mai de efect să rămână un final indecis, fără să explic și să vorbesc de acea ”eliberare”, dar așa l-am ”regizat” inițial.
Sper că o să am o idee mai clară și să revin.
Las de moment finalul, deși cred că e mai de efect să rămână un final indecis, fără să explic și să vorbesc de acea ”eliberare”, dar așa l-am ”regizat” inițial.
Sper că o să am o idee mai clară și să revin.
Pe textul:
„lanțurile de sub piele" de Nuta Craciun
Recomandat0 suflu
Contextcă finalul nu e bun, L-am tot plimbat prin mai multe forme.
E nevoie nu de o concluzie acolo, ci de ceva subtil care să lase textul deschis...
O să mă gândesc. Mulțumesc mult de semn!!
E nevoie nu de o concluzie acolo, ci de ceva subtil care să lase textul deschis...
O să mă gândesc. Mulțumesc mult de semn!!
Pe textul:
„lanțurile de sub piele" de Nuta Craciun
Recomandat0 suflu
Context ”încetinește” cumva cititul... astfel ”cititorul” ...
Îmi cer scuze, scriu de pe telefon...
Îmi cer scuze, scriu de pe telefon...
Pe textul:
„joc" de Lidia Muraru
0 suflu
ContextUn typo și la mine, deci ”Efemeritatea” lucrurilor...
îmi cer scuze. :)
îmi cer scuze. :)
Pe textul:
„Genesa Cap. 1 Vers. 1 - 3" de ștefan ciobanu
Recomandat0 suflu
ContextCineva desenează pe o foaie, învârte creionul în cercuri în jurul unui punct. Titlul susține bine această idee de gest ludic, aparent nevinovat.
Îmi plac aceste detalii subtile, simbolurile punctului și albul foii, sau confuzia dintre „eu” și „tu”.
Se îmbină realitatea concretă a desenului cu lumea interioară a emoțiilor, astfel încât hârtia albă devine scena unui proces sufletesc intens.
Cred că forma verticală a textului, nu e doar estetică, încetinesc cumva cititul, astfel el nu poate trece rapid, simte fiecare cuvânt, fiecare respirație,
”care se strânge
plânge
doare
până la sânge”
Mi-a plăcut această scară a durerii, cu cât cobori pe rânduri, cu atât emoția se intensifică „până la sânge”.
Îmi plac aceste detalii subtile, simbolurile punctului și albul foii, sau confuzia dintre „eu” și „tu”.
Se îmbină realitatea concretă a desenului cu lumea interioară a emoțiilor, astfel încât hârtia albă devine scena unui proces sufletesc intens.
Cred că forma verticală a textului, nu e doar estetică, încetinesc cumva cititul, astfel el nu poate trece rapid, simte fiecare cuvânt, fiecare respirație,
”care se strânge
plânge
doare
până la sânge”
Mi-a plăcut această scară a durerii, cu cât cobori pe rânduri, cu atât emoția se intensifică „până la sânge”.
Pe textul:
„joc" de Lidia Muraru
0 suflu
ContextEste un tip de scriere care provoacă gândirea, foarte fragmentar și meditativ, dar parcă nu oferă destule detalii ca să convingă.
Cred că textul sugerează efemeritatea lucrurilor, legătura dintre lucruri, timp și viață, și despre faptul că totul este temporar, dar participă la un proces mai mare.
Cred că sunt câteva typos în text.
Cred că textul sugerează efemeritatea lucrurilor, legătura dintre lucruri, timp și viață, și despre faptul că totul este temporar, dar participă la un proces mai mare.
Cred că sunt câteva typos în text.
Pe textul:
„Genesa Cap. 1 Vers. 1 - 3" de ștefan ciobanu
Recomandat0 suflu
ContextPoemul creează o stare frumoasă de contemplare, dar parcă rămâne mult în registrul general. Cred că ar câștiga forță dacă ar avea un detaliu mai precis, sau o imagine mai tăioasă, care să ridice miza emoțională.
Poate dacă ”dorul de evadare” ar putea fi mai concret. E un nucleu acolo care cred că ar putea fi dus și mai departe.
Poate dacă ”dorul de evadare” ar putea fi mai concret. E un nucleu acolo care cred că ar putea fi dus și mai departe.
Pe textul:
„Rătăcesc " de Dumitrescu Elena
0 suflu
ContextE un text aerisit despre dăruire, o dăruire nu o pierdere propriu-zisă. Nu acuză pe nimeni și nu dramatizează gestul. Nu spune „mi s-a luat”, ci „am dat”.
E poate o neliniște calmă legată de timp și de loc, o dorință de a crea o lume nouă și de a-i oferi cât mai multă viață curată.
Finalul e puternic prin felul în care dăruirea nu mai e doar materială sau simbolică, ci relațională. Nici „tu” nu mai garantează reciprocitate, nici sens. Rămâne deschis și închide frumos cercul acesta, pentru că în timp ce dăruiești, identitatea ta se lărgește.
Iar asta e o parte luminoasă, aproape mistică, ceva ce inobilează.
Aprecieri cu sinceritate, Otilia, pentru o poezie curată unde dăruirea poate fi stare de existență!
E poate o neliniște calmă legată de timp și de loc, o dorință de a crea o lume nouă și de a-i oferi cât mai multă viață curată.
Finalul e puternic prin felul în care dăruirea nu mai e doar materială sau simbolică, ci relațională. Nici „tu” nu mai garantează reciprocitate, nici sens. Rămâne deschis și închide frumos cercul acesta, pentru că în timp ce dăruiești, identitatea ta se lărgește.
Iar asta e o parte luminoasă, aproape mistică, ceva ce inobilează.
Aprecieri cu sinceritate, Otilia, pentru o poezie curată unde dăruirea poate fi stare de existență!
Pe textul:
„chestii de aruncat" de Ottilia Ardeleanu
0 suflu
Context