Nonciu Dragoş

Parter sau la etaj, totuna-mi este Eu sunt călugărul pierdut Cel fără veste ce-mi e zdrobit Mirajul fin de melopee ecvestre. Al ascultatelor povești rupestre Mai mult ca niciodată cânt, Căci

E vremea clopotelor doamnă, În ritm de dans e iarși toamnă. Aș vrea să văd smaraldul de cleștar, Dar simt că sunt departe iar, Mă mir că nu-s, dar iacă sunt Mai mult ca niciodată, Aștept doar

Întotdeauna mi-a fost foarte greu să mă întorc, mai ales atunci când trebuia să întorc spatele cuiva, latura aceasta de părăsire din mine, parcă-mi spunea că nu mai sunt persoana care trebuie să

Pe fundul Hârdăului, o baltă ce acoperea jumătate din sat, stă și acum cheia de la camera mea. Mi-a aruncat-o tata, odată de mult, pe când eram la pescuit, zicând că sunt prea leneș, pentru a

Căldura m-a scos afară din cabană și am pornit agale pe cărarea viselor lui Pontic moșul. Scorbura eram aproape sigur, nu-mi mai putea aduce nici o surpriză. Nu eram decât eu și pădurea frumoasă,

Vara, ca și anii, venea cu o viteză fantastică. Parcă nici nu eram acolo, timpul se mișca lamentabil, fără mine. Ceva mă făcu să-mi caut echilibrul, cu toate că eram legat material de cele două

Un telefon de la Pontic m-a scos din amorțeala de zi cu zi; luând mașina de data aceasta pentru a nu mai primi bobârnace de la Pontic am zburat către mare. Nici nu-mi venea să cred îngrijorarea

Picături fierbinți curgeau pe coapsele ei înfierbântate, părul blond plin de apă nu mai stătea la locul lui și acoperea fața cerșetoare de săruturi. El suporta cu

Schimbarea anotimpului a adus după el vânturile care făcea marea să spumege în mugete infernale. Prinsă între clești de vânt căuta scăpare, dar unde ar fi putut să se ducă din matca sa cu toate că

Andrei, care m-ar fi certat pentru noaptea pierdută, dormea dus în șezlongul de la intrare, cu una din fetele de la cârciumă în brațe. Am trecut tăcut pe lângă ei și m-am pierdut în biroul meu cu

Mă simțeam despărțit de tot și de toate. Eram eu neguțătorul vieții mele, dar nu știam pe ce aș mai putea pune preț. Totul era un pustiu fără rost ce

Război am vrut să am cu toți golanii, Însă mi-am amintit că tot golan am fost și eu, Atunci am pus ușor toți banii în cufere legate, Ca nimeni să nu umble-n ele decât cu voia mea.