noemi kronstadt

imi place foarte mult poemul nr. 20, desi merele sunt fructele mele preferate doar in metafizica sau tocmai de aceea. si o buna parte din nr. 19 si 69 de versuri din toate celelalte.

recunosc, am intrat aici pentru pisici. n-am gasit niciuna. dar am gasit o seriozitate tactila pe care doar travaliul subtil si sofisticat in alchimia semantica il poate conferi scriiturii.
si un stilou parker cu cernela neagra, ca cel cu care scriu eu si care m-a consolat de absenta pisicilor.

dupa efectul produs asupra mea, inclin sa cred ca volumasul cu pricina e un extract pentru uz intern din \"pagini aurii\", memorat de un functionar constiincios cu cotiere negre si frizura \"a la adolf\". ph-ul meu preferat il are \"cat de mult iti framantam durerile in crema\", dar nu-i de lepadat nici \"pergamentul batucit al inimii\", asta ma face sa procesez serios ideea ca grapho-tatoo-hydrate-ingul este, nu-i asa , o duioasa piedica in calea uitarii.

presupun ca urmeaza sa ma adorati acum...

imi plac frazele taiate scurt si sec, aparent exorcizate de orice elementara emotie. imi plac si cele arborescente, in care disperarea explodeaza precum o carotida crestata de brici. textele tale seamana cu exodul frisonat de-a lungul unui coridor cu usi clonate psihotic, dupa oricare colt- teroarea cu ochi familiari-ai unui frate sau tata sau iubita, intrata in pamant inainte de vreme ori intr-un timp tradator.
se pare ca ai descoperit usa de acces spre subterane si, mai important decat atat, o tii intre-deschisa exact cat trebuie.

dinspre partea mea, ai putea sa-ti sufleci de pe acum nadragii poetici, sa infigi lastarii fragezi in luncile patriei , sa-ti lustruiesti tinicheaua si sa te faci troita pe autostrada soarelui. cat despre stiinta spre care te bulucesti ca vitelul la instalatia de import, pana nu trece de fazele popperiene ale falsificabilitatii prin muget, dat din coada la tauni si batut putineiul in dosarele x ale literaturii hip hop, eu o iau drept ipoteza astrologistica cu priza doar la damele de tip vilnius, semne de apa.
salutari de la maruntelul, te soarbe din priviri, dar plescaie discret.

ps. pardon, se spune \"schirletzi\". asa am auzit de la o mamaie care vinde patrunjel si telemea in piata si a vrut s-o dea pe gratis ( telemeaua, adica), unor dame de la fashion channel.

in seara zilei de 17 ianuarie 2020, doua umbre infofolite in paltoane lungi tropoteau repejor prin zapada inghetata din piata gretzkaia, acum aproape golita de lumea care iesise de la slujba de seara . gerul naprasnic facea parca sa se chirceasca si lumina felinarelor, iar casele inalte, cu doua si trei caturi, pareau mai inghesuite si retrase inspre curtile din spate, ca si cum , in noaptea aceea, pana si pietrele reci simteau nevoia sa se incalzeasca intre ele.
-ei, si ce-avem in seara asta, fiodor semionovici? mormai una din umbre cu glas gros, vatuit de gulerul ridicat pana la nas
-ei, ce-avem....un pispirica din arhanghelsk, care-si zice fracturist, unul din aia cu obrajii vinetii si ochi de peste fiert...si cel numit fiodor semionovici vru sa dea din mana a lehamite, dar se razgandi si-si cocolosi mana inapoi in fundul buzunarului.
-ei, si-atat? pentru atat m-ai scos din casa ? mormai nemultumit glasul cel gros
-nu, nu, stepan kralovici, nu. mai avem si-o dama din vilnius, are o claie de par portocaliu si-un geamantanas plin cu romanele dumneai, am luat ieri impreuna un ceai la liubomirska si zicea c-o sa ne citeasca primul capitol din fiecare. poftim, cum ai zis?
-n-am zis nimic, se rasti stepan kralovici. si hai mai repede, ca-mi dau duhul pe aici. mai avem mult?
-ajungem acusica, la capatul strazii si dupa colt, se grabi cel mai maruntel sa-l linisteasca pe primul. si-l avem, desigur, pe poetul acela pasunist din republica dobrogea, de care ti-am mai zis
-ei, ce-i cu el? si cum adica, pasunist?
-ei, scrie despre vaci, are trei carti deja , e cel mai bun, in felul lui, la astea....in glasul maruntelului se ghicea o oarecare admiratie, care nu scapa neobservata de tovarasul sau
-scrie despre vaci, spui...trei carti, trei, despre vaci? o fi fost cioban sau poate felcer la vreo ferma, hm?
-neeehh, stepan kralovici, el e poet. e poet de meserie, adica...
-atunci e un bou, mormai glasul cel gros. , nicicum mai imbunat de aceasta dezvaluire care fusese facuta ca sa-l mai inmoaie
-nu, e taur, din cate stim noi
-aha, deci il stiti, spui....si...e de-al nostru?
-asta inca nu stim, dar vom afla negresit, spuse maruntelul cu glas sigur
-hm, hm....vaci, spui? si ce fel de vaci?
-hehehe, vaci de toate felurile...moarte, vii, martoage, trupese, laptoase, sterpe, cu serpi in ele, fara serpi, cu crupe de muiere, hehe, cu coarne, fara...si mai are unele care sunt in cercetare acum, sopti maruntelul, apropiindu-si capul de cusma celuilalt...
-cum? cum? ce cercetare? ia zi, ca nu-nteleg, ce cercetare???

maruntelul dadu sa spuna ceva, dar il trase de maneca si-i arata intrarea luminata a unui gang...sssshtttt, am ajuns, o sa cerem sa ne dea un ceai , sa te dezmortesti inainte sa iei cuvantul, stepan kralovici...

mie nu intunericul rece si umed, nici apele adanci, dar imi plac\" noaptea e un frate mai mare care te inveleste cu o patura veche\" si\" baiatul meu are o mie de vieti si nu exista durere mai mare\", muma transhumantica in peisajul vag terifiant al imortalitatii sterile mi-ar fi pe plac si ea, probabil, de n-ai face din personaj o bocitoare profesionista prin gestica excesiva. constat ca ramai in continuare vrajit si capturat de propria-ti instrumetalitate, singuratate inseamna sa ti se usuce limba si sa ploua cu apa de mare, iar tu te repezi sa culegi toti banutii din toate raspantiile, muri-ti-ar moartea, leo...

well, presupun ca asta e tactica clasica de a extrage matza din cotlon si pantera din baobab, s-o faci sa marsheze la un stimul irezistibil:)
daca pseudo-existentialistul tau dezabuzat s-ar intalni intr-o zi cu bartleby-ul meu, dialogul dintre ei ar fi imposibil. primul priveste existenta ca adam smith un bilant contabil, celalalt , ca pe un zid gol. al tau jongleaza shagalnic discursiv cu ipoteza autodemolitiei, al meu tace in pozitia fetala a intoarcerii la radacina vocabulei. intrebarea lui imi pare , astfel, lipsita de sens, dar intr-o lume cu umbrele si tocuri de sticla, probabil ca are. intr-o lume in care ne-au parasit cuvintele, asta spune, deja, totul.

habar n-am daca e un poem bun sau nu. care e diferenta?

mila fata de supravietuitorii duhnind de sanatate nu este tipica unui muribund, de aceea , pentru a face inteligibila ultima fraza, va sugerez reformularea ei in logica statistica a naturii umane. prima fraza ma proiecteaza intr-o tripla confuzie,gnoseologica, fiziologica si axiologica: dependenta de adevar presupune incapacitatea de a suporta si de a emite altceva decat enunturi adevarate,in acceptiunea formala, absoluta a termenului, un handicap extrem de grav in socializarea decenta a domniei voastre; o eroare de calcul, o banala reverenta v-ar condamna , astfel, la negarea esentei, adica, a unicitatii. pe de alta parte, daca metabolismul dumneavostra se bazeaza pe ridicolul semenilor, precum al nostru, pe oxigen, ar trebui sa stiti ca el devine cosubstantial celulelor proprii, asta doar daca nu ati descoperit un alt set de principii de osmoza psihica. apoi, aflu ca ceea ce va confera unicitate si singularitate este exact apartenenta la specia umana, desi pareti indignat de incalificabila eroare a unui adn lipsit de scrupule metafizice. daca dependenta inerenta de senzorial transforma o specie in tagma, asta face obiectul exobiologiei, presupun, deci punem problema in paranteza , deocamdata. pasajul despre fericire, iluzie, moarte, cancer si zombi imi este cvasiobscur. ceea ce am inteles din el nu ma face deloc fericita, presupun ca nici dumneavoastra n-ati fi afland, de exemplu, ca singura sansa autentica de fericire e un cancer pancreatic ori un infarct exploziv.
imi place totusi, defensa asta exaltata, desi prefer variantele lui cioran si jankelevitch, imi place pentru mirosul fricii din ea. de ce va este teama, de fapt?

am in minte imaginea aceea fascinanta din \"terminator\", cand personajul destructurat de eroul pozitiv se lichefiaza si se recompune intact si imperturbabil, dar voi clipi energic de doua ori ca sa alung terminatorul si sa te intreb, ioana, de ce, totusi, \"venele curg\"? rescris logic, poemul ar putea arata asa: timp lichefiat/ in vene curg/ secundele vii/. suna logic asa, doar pentru ca , in general, venele stau pe loc si sangele sau orice altceva curge prin ele. dar daca ai fi scris asa, as fi ratat senzatia de indicibila lichefiere bergsoniana a timpului, pe care logica fiziologiei umanoide nu mi-o furnizeaza decat in situatii rarisime.

desigur ca meritati felicitari, doamna, dar tinuta neglijenta a anuntului nu va recomanda pentru reco.
si, va rog, corectati erorile oribile din motto, nu se asorteaza deloc cu profilul de scriitoare dublu publicata.

hm...ai terminat-o la timp. sunt foarte bucuroasa:)

textul asta pare decent, chiar benign in comparatie cu alte productii de-ale tale. ai renuntat la spectaculozitate si insolenta efectului fortat, ai inceput sa inveti ca sublimarea nu inseamna diluare , chiar imi place cum suna\" zilele mele te arata cu degetul\". presupun ca atelierul e pentru \"a avea drag de\", suna medieval de cuminte fata de urbanitatea gyneco-trendului actual.

eu o stiam pe de rost si-o recitam ca pe-o mantra, cea mai buna strategie de ecranare impotriva atacului psihotronic :)
iar de la targ am luat toate cartile despre zane, vrajitorii si fiinte fantastice, cum crezi ca se poate rezista altfel impotriva atacului legionului poeticesc???

pai, d-le moga, ca cititoare de doua trei biblioteci trebuie sa recunosc ca sunt definitiv si irevocabil vrajita de amedeu cel mai cumsecade leu si de motanul arpagic si mi-au trebuit cativa ani buni sa inteleg ca tocmai de la bibliotecile acelea mi se trage . ca la varsta acelor copii eu scriam ca naum si caraion e doar problema mea si ma tratez cu ceai verde, numai ca nu despre ce-mi place mie e vorba aici, nu, si nici despre spiritul critic al lui calin, ci despre proiect. despre idee, domnule. despre generozitatea de a avea rabdare, ingaduinta si responsabilitate fata de niste pusti care opteaza sa citeasca si sa scrie. adica sa investesti in altceva decat in superbia propriului orgoliu , sa faci abstractie de suspiciunea primitiva si veninoasa cu care un asemenea proiect poate fi rumegat in comunitate , sa-ti asumi riscul de a fi taxat drept idealist falimentar ori predicator penibil. despre asta vorbeam, domnule, si daca n-ai inteles ca era vorba despre oameni si despre arta, atunci la ce mama naibii ai mai citit doua trei biblioteci, daca tot in caverna ti-a ramas spiritul?

...dar pana atunci, let\'s rock:)
mi se pare grozav de generos proiectul tau, artgothic junior & senior, sa pui fata in fata niste combatanti maturi cu pustii acestia efervescenti, care cred in poezie ca in apa vie, trebuie sa fie o provocare strasnica....iar daca te gandesti ca ,poate, peste cativa ani, dintre trupetii artgothici isi va scoate pixul si bastonul de maresal un al doilea samarghitan ori moga, atunci provocarea e u-ri-a-sa...:)
ma bucur pentru voi toti, calin...

eu cred ca d-l moga este ca sa zic asa cum sa spun cine sa mai stie pur si simplu invidios:)

hm...daca esti dependenta de efect si nu de stimul, ar putea fi niste solutii: sa bei cafeaua neindulcita tinand sub limba o bucatica de ritter sau heidi cu lapte; sa bei ceai negru cu un varf de lingurita de miere; sa inghiti pastile cu extract de ceai verde . daca esti dependenta si de stimul, si de efect, ti-ai putea face pregatirea psihologica mestecand indelung o lingurita de ness crud.dupa asta, orice nu este algocalmin sau cucuta ti se va parea un elixir zeiesc. ceea ce demonstreaza ca, inainte de a fi pe limba, dulcele si amarul sunt in cap si tot in cap trebuie rescrisa formula polizaharidelor.

fantastic, ce consecinte teribile poate avea entuziasta nerabdare a unui jurnalist incepator...
dar cescuta este sparta si cercul se inchide. chiar mi-e mila de cezar, n-are nicio sansa sa inteleaga ce l-a izbit.

leo, cheri, cand tramvaiul tau incepe sa semene la feeling, farbe, fete frumoase , infractionalitate rutiera si crime pasionale, cu poemele de amor albertiene, imi spun, cu serenitate dar nu prea, ca te prefer sociopat, dar in patul tau poetic.
hai, arunca-ma de pe scara, daca te lasa tastatura:)

probabil, de cand cauzele \"pierdute\" de pe site se bucura de acuzatori pro bono.

nu trebuie sa te enervezi pentru o parere, domnule moga, dimpotriva. ai calitatea rarisima de a-mi stimula neuronii.