Poezie
Identitate
1 min lectură·
Mediu
Odată cu carnea care îmi crește pe oase
Pe degete îmi cresc oasele cărnii cu care
Mă ating zi de zi, de-a lungul vieții,
Din deșirarea lumii exterioare.
Și, pentru că în atingerea nesfârșitului
Este ceva care mă doare, de fiece dată
Îmi tund din carne oasele infinitului
Ce în creștere carnea mi-l poartă.
Din când în când, ca un ram ce se întinde,
Mă gândesc la fructele pe care le port
Și ce ar trebui să simt că-mi cuprinde,
Putrezind, carnea în care mă coc.
Astfel, de fiece dată când oasele mele
Cresc din carne ca și cum carnea ar fi os,
Simt în mine, pretutindeni, un disconfort
Pe care numai atunci când îmi cresc
Oase din marginea cărnii
În mine-înfloresc.
004
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Identitate .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14205451/identitateComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.