Poezie

Ricoșeu

1 min lectură·24 august 2026

Mediu

Eu cântam la vioară.

Dar nu cântam cântecul meu.

Ci acompaniam doar,

Cum ziua o seară,

Căutând să fiu

Parte din ea.

Și, în timp ce cântam la vioară,

În spatele meu, pe perete,

Creșteau aripi de înger.

Pentru cei care mă priveau

Păreau că sunt ale mele.

Însă, niciodată, în inima mea,

Nu au pulsat din inima lor,

Câtuși de puțin, ritmul

Pe care îl purtau

Ca pe stele.

Pentru că, privirea acelora care

Văd cum, încântată în seară

Și înaripată cu îngerești

Umbre din umbre

Din cânt de vioară,

Pentru mine nu a fost

Ceea ce văd ei, ci imaginea

A ceea ce urmează să fie când,

Împreună, eu și vioara, ne închipuim

Că suntem pretutindeni

În cer și pe pământ.

Umbre de pe perete care, pentru a fi

Parte din interiorul arhitecturii

Întunericului și al luminii,

Numai în cântul viorii

Le-aș putea trăi.

0012

Nincu Mircea. “Ricoșeu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14204736/ricoseu

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.