Poezie

Ricoșeu

1 min lectură·24 august 2026

Mediu

Eu cântam la vioară.

Dar nu cântam cântecul meu.

Ci acompaniam doar

Cum ziua o seară

Căutând să fie

Parte din ea.

Și, în timp ce cântam la vioară,

În spatele meu, pe perete,

Creșteau din umbre

Aripi de înger.

Pentru cei care mă priveau

Păreau că-mi cresc din carne.

Însă, niciodată, în inima mea,

Nu au pulsat din inima lor,

Câtuși de puțin, ritmul

Pe care îl purtau

Ca pe stele.

Pentru că, privirea acelora care

Văd cum, încântată în seară

Și înaripată cu îngerești

Umbre din umbre

Din cânt de vioară,

Pentru mine nu este

Ceea ce văd ei, ci imagine

A ceea ce urmează să fie când,

Împreună, eu și vioara,

Pretutindeni suntem

Același cânt.

Umbre care pe perete sunt

Parte din interiorul arhitecturii

Întunericului și al luminii și,

Cânt al viorii care crește

Acompaniind fiecare

Închipuire din gând.

0052

Nincu Mircea. “Ricoșeu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14204736/ricoseu

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.