Poezie
Simfonie
1 min lectură·
Mediu
Din fiecare zvâcnire a mâinii
Ce o întind spre a te atinge iar
Pretutindeni mi se întind melodii.
Pentru că atunci când te mângâi
Mi se despletește din cer privirea
Precum o comoară înfășurată
De strălucirea ei goală.
Făpturi ale vederii ce ascultă
De făptura culorii care ascunde
Sub pielea ei carnea făpturii tale
Ce mi te cântă crescând de-a lungul
Nesfârșitului atingerilor din care,
În care alte mâinii de carne
Cresc căutând încântare.
021
0
RR