Poezie

Rinocenizare

1 min lectură·5 iunie 2026

Mediu

Nu au nici o vină îngerii rinocerilor care,

Asemenea lor, sunt masivi și greu de oprit

Când aleargă peste tot ceea ce le stă în cale

Și trec plutind călcând tot în picioare.

În privirile tuturora coboară cum din umbra

Muntelui de granit câmpii ce le împresoară.

Sunt cerul întunecat în care toate stelele

Strălucesc din aceiași lumină în seară.

Închipuiri ale unui viitor ascuns într-un labirint

Unde zgomotos, amenințător, înfricoșător își caută

Eliberarea sinelui din sine ca dintr-un alt interior gol.

Turma lor, în a cărei căutare trec, este un ideal

Visat care își imaginează din îndepărtări spații

Abandonate de toți cei care urmează golul

Adâncurilor strălucitoarelor lor vibrații.

O epidemie de rinoceri în a căror ființă

Mă regăsesc și în a căror formă mă închipui

Trăind asemenea tuturor norilor, stelelor și inelelor

Și lanțurilor care ne leagă cum petalele florilor

Prin primăveri parfumul unde își închipuie

Că înfloresc îngerești și enorme,

Neimaginate mlaștini.

007

Nincu Mircea. “Rinocenizare .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14202874/rinocenizare

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.