Poezie
Ambalaj
1 min lectură·
Mediu
De ce fiecărui ram îi îmbumbă din bube
Alte ramuri și, de ce, de-a lungul lor,
Ca alte bube îi îmbumbă frunze?
Rădăcini care poartă vâna acestor aripi
Ce se întind din interior prin răni
Până devin perle în stridii?
Cine le strigă, cine le cheamă din adânc
În limba pe care doar ele o știu
Și în care apoi răspund iară?
După cum, ultima floare, înainte de a rodi,
Care aștepta să o mângâie un înger,
Își imagina că în sine va afla
Ceea ce va urma să devie.
Eu, cel care în privire purtam întregul
Îndoielilor care o frământau interior,
Mă gândeam cum se prefac în răni
Întinderile care o condamnă
Iarăși iar să îmbumbe.
04353
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 117
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Ambalaj.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14195567/ambalajComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NMMulțumesc pentru observațiile tehnice, mult stimată doamnă, asupra cărora am revenit datorită atenționărilor d-vs! Nu știu, însă, cum să abordez pe cea legată de faptul că penultima strofă are „conotații biblice”. Aș îmbunătăți-o dacă m-ați ajuta mai mult. Cu recunoștință,
0
RRPoeții accesează “întregul”, exponențialul, ansamblul şi întregimea, îşi accesorizează viața cu poeziile ce o împlinesc, şi presară pe “rănile” existențiale substanța sacră a poeziilor.
Poeții îşi transmută energiile telurice în energii superioare şi creaționale, iar “rădăcinile” lor nu se înfig în pământ, ca la ceilalți oameni, ci în cer.
Poeții îşi transmută energiile telurice în energii superioare şi creaționale, iar “rădăcinile” lor nu se înfig în pământ, ca la ceilalți oameni, ci în cer.
0
NMFrumoase reflecții, d-le Răzvan! Vă mulțumesc!
0
Nu mă împac defel cu cele două cacofonii care ar putea fi evitate (Care_rădăcini, iară_răspund) și nici cu prea multele părți de vorbire care se repetă.