Nimicuri

,,Nimicuri” este un poem care reușește să dea greutate fragilului și consistență detaliului aparent nesemnificativ. Imaginile bogate și îndrăznețe transformă „nimicul” într-un spațiu fertil, unde se nasc sensuri noi și neașteptate. Forța textului stă în paradox: din fragmente rupte, din rupturi și fisuri, apare o arhitectură poetică tensionată, dar coerentă. Am ramas cu impresia că „nimicurile” nu sunt goluri, ci începuturi adică semințe de sens, lumini mici din care poate crește un întreg univers interior. Un poem intens, rafinat.

Si îndrăznesc o replica:

,, m-am aplecat peste gol
și am găsit acolo o frunză,
atât de subțire
încât nimicul s-a sprijinit pe ea
ca pe un continent.’’

Vă mulțumesc, d-nă Eugenia, pentru consecvența comentariilor și delicatețea cu care le formulați! Gândurile pe care mi le împărtășiți pun modestele mele poeme într-o valoare la care mi-aș dori cu adevărat să se înalțe. Pentru aceasta vă sunt și văr rămân recunoscător.