Poezie
Somn
1 min lectură·
Mediu
Dormeam împreună
Fără să știu că tu vei muri,
Deși știam că vei muri negreșit.
Dar mai ales că vei muri
La fel ca mine cândva.
Atunci când timpul
Se va fi sfârșit.
Dormeam împreună
Ca și cum am fi trăit.
Și visam că dormim
Pentru a ne trezi iar
Și iar a adormi.
Împreună, în somn,
Ne adânceam și așteptam
Să ne trezim ca și cum
Niciodată nici unul
Dintre noi nu a
Mai dormit.
Dormeam și atunci,
Numai atunci timpul
Părea că nu există.
În somn pentru noi
Totul devenea infinit.
Dar un infinit pe care
Nu știam că îl trăim
Fiindcă dormeam
Ca și cum nu noi
L-am fi trăit.
Dormeam împreună
Și visam că dormim
Spre a trăi viața
De mâine.
Însă mâine iar dormeam
Și iar visam un alt mâine
În care să dormim tot
Ceea ce în noi crește
Din somnul unde întreagă
Ființa noastră asemenea nouă
Reflectată ca val în oglinzi
Peste ape se risipește.
00606
0