Poezie
Iacta alea esto
2 min lectură·
Mediu
După cum frumosul apare ca prezență a ce este mult
tot astfel binele se descoperă ca fiind ce este mai greu.
Un joc de zaruri în care cel ce adună mai multe cifre
din ceea ce aruncă câștigă, asemenea timpului
care cade prin spațiu, fără să știe, din goluri.
În același fel azi arunc ceea ce am fost ieri spre a face loc
sfârșirilor din care mă voi arunca spre a goli ceea ce voi fi.
Copilul din mine, părinții mei, prima lună plină,
becul ce nu-l pot uita cum sta aprins în priviri perene,
masa plină de carafe și pahare așezată în mijlocul inimii,
porumbelul mort în dolia casei viermuind ca un cimitir...
Amintiri din care m-am adunat și alcătuit.
Soția, copiii și toate cele pe care nu le-am gândit...
Constructor de vase din piatră, de temple și corăbii
în care lumea își poartă și se plimbă purtându-și
vise și speranțe ca pe armate de săbii...
Toate sunt numai clipe pe care le arunc spre a face loc
Altora care să mă nască din aruncarea în foc a amintirilor.
Din cenușa ființei mele semne nesfârșirii am adunat
Gustând din sângele care prin trup lor m-a alergat.
Sinucigaș, azi, cer dreptate pentru cei ce după mine
se vor lăsa purtați de aceleași îndepărtări
din care nimeni nu mai revine!
021.084
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Nincu Mircea
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 219
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 23
- Actualizat
Cum sa citezi
Nincu Mircea. “Iacta alea esto.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/nincu-mircea/poezie/14176243/iacta-alea-estoComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
FCFrumoasă poezia ta în care înțeleg că normalitatea este cea mai frumoasă dar ai văzut cât de greu este să ne menținem oameni normali și buni dar se merită încercarea
0
același lucru se dorește a se e prima cu ceea ce arunc din mine, dar în fapt nu arunc, ci doar acumulez
obișnuit cu stilul autorului caut să nu dezarmez în fața propunerilor, citesc, recitesc până descâlcesc ița, dar câți o fac?
spun asta, pentru că aici, după strofa a doua, găsesc un poem cursiv, cu sugestii filozofice ancorate plăcut în metafore care susțin metafora de bază
cred că nici titlul nu este potrivit pentru (așa cum am înțeles eu propunerea) ideea textului
"zarurile au fost aruncate" având, la origine, un cu totul alt sens decât cel al ideii prezentate în poem
spun "nici titlul", păstrând părerea că strofa a doua nu este cea mai bună alegere pentru ceea ce ss dorește a fi exprimat
o zi/săptămână cu toate cele bune!