Introversiune

Ceea ce numim în general a fi păcat, în accepțiunea religioasă a lumii, este asemănător unui apus al soarelui căruia îi urmează întunericul. Tot astfel după cum fiecare faptă bună reprezintă un răsărit căruia îi urmează ziua plină de lumină. Pentru a distinge între ceea ce alegem pentru a fi fie fără păcat și a fi în păcat, depinde de puterea noastră de a alege cum vrem să trăim. Pentru că, spre exemplu, dacă alegem să trăim în lumină, înseamnă că trebuie să înfăptuim lucrarea luminii. Iar, pentru a alege să fim de partea întunericului, trebuie să înfăptuim lucrarea întunericului. Distincția constă în faptul că lucrarea luminii este, în esența ei, legată de răsărit tot astfel cum lucrarea întunericului este legată de apus. Cu toate acestea, trebuie spus că răsăritul și apusul sunt lexemuri ce definesc expresiile mișcărilor fizice ale corpurilor ce alcătuiesc universul material și nu definiții spirituale ale principiilor și valorilor morale, etice ori legale caracteristicile umanului. Ca atare, răul și binele, în galaxia omului, nu se referă la distincția ori contradicția dintre lumină și întuneric, ci la alegerea acestuia de a tăi în lumină sau în întuneric ca simbol și expresie a spațiilor sale universale. Astfel, atât binele cât și răul nu sunt numai simple reprezentări ale contradicțiilor, ci mai ales concluzii ale deciziilor sale prin care care le-a ales să fie de partea unuia sau altuia. Așadar, ca om, paradoxal, poți fi bun atât de partea luminii cât și de partea întunericului. Cum poți fi, de asemenea, rău de partea luminii în timp ce nu ești de partea întunericului. Totul depinde de decizia de a urma partea pe care o alegi și de natura materiei din care sunt alcătuite, în viziunea ta, binele și răul. Universurile binelui și universurile răului sunt la fel de bune și de rele pe cât omul alege să le accepte și să le rămână loial. De aceea răul și binele nu sunt expresii ale materiei din care suntem alcătuiți, ci ceea ce rezultă în urma felului în care ne articulăm ori ne raportăm materiei care le definește prin abordarea noastră spirituală. Ca atare, în fiecare stare de bine există un bine și un mai puțin bine, după cum, în fiecare stare de rău există un rău și un mai puțin rău. În același fel în care în fiecare răsărit lumina devine tot mai intensă, iar în fiecare apus întunericul devine tot mai adânc. Ori cum în fiecare apus lumina se stinge încet încet și în fiecare răsărit întunericul dispare puțin câte puțin. Deși, potrivit trăitorilor mistici, că cu cât lumina este mai luminoasă cu atât ne orbește mai mult, după cum, cu cât mai mult suntem mai mult cuprinși de întuneric, descoperim în bezna lui tainele luminii.