NIMENI

Vis hoinar in codru, Mut, haiduc in lume cucul S-a pierdut sau poate a murit... Galben plange nucul, Bate vant napraznic Marea parca si-a iesit din minti... Esti departe In jurul meu plang

Sa stii ca ploua, Mi-este toamna multa, M-as pierde ca o lacrima in vazduh, Dar infinitul nu ma mai asculta Iubirea ta de mine S-a pierdut... Ce faci acum Cand degetele ploii In locul meu

Miroase a galben - ruginiu...Bogată toamna aceasta se împacă bine cu sărăcia mea... sărăcia mea de tine, cea de arginti (vorba vine, de lei jigăriti) nici nu contează.. Mi-e bine...toate trec, chiar

Ce faci tu cu atâta toamnă În depărtarea care-mi esti Ploaie doar de mine oarbă Si mereu fără de vesti? Parcă în simfonia mării Te resimnt dulce - amar Trist în geana depărtării Vin de

De atâta libertate Libertinajului vânduti Alunecăm în moarte Crescând păduri de cruci... Se moare urât, se moare des... ce trist progres-regres demografic... Putini stiu însă că politica demografică

Drum fără capăt Plâns de fântână Cruce de piatră Tărm plin de stânci Toate acestea În mine adună Vremea prădată Dintre acum si atunci... Iar mi-este gri, si mi-e ceată Si încă Toamna

Dea domnul să vă găsească sărbătorile de iarnă , pe toti mai fericiti, mai sănătosi..si îndrăgostiti de viată ! Încă o dată la multi ani !Intrăm într-un nou mileniu..Si cu iubirea din noi, l-am

Chiar mi-era dor de ploaie... Trec pe lîngă niste plopi uriasi. Îmi place să mă catăr cu privirea până în vărfurile lor...Mi se pare că zbor..Undeva la mijloc mă întâlnesc cu frunzele desprinse de

Ascult Si spun ceva Despre inima unor cuvinte, Între noi Vuieste un ocean De aducere aminte... M-am întors Acasă Fără drumul de atunci... Si-a mea umbră De patimă arsă Se aruncă în

Mă iartă Gabi, Pe aici e iarnă, E vânt, e ger uscat si nu Am mai deschis ferestrele visării Dar să nu crezi cumva că te-am uitat... Decembrie commemorat aiurea, Tristete multă, chiar

Până la urmă Bate vânt topit... Pustie sunt de tine Și nu-ți pasă De toamna Ce cu lacrimi a sosit Să stea cu tine Când eu nu-ți sunt acasă.. Ce depărtare apropiată avem În patul ce nu ne

Poetă? Haidade!!! Mai de grabă Cometă Mă simt Atunci cănd în calea durerii Mai sparg câte-un zid

De unde să iau Mâinile tale Când îmi îmbrățișează marea Trupul - Și doar disperarea Îmi răpește sărutul ? De unde să iau Oglinda privirii La țărmul iubirii Cînd nu mă iubești? În care

Stiu si eu, ar trebui să fiu bucuroasă, mi-au apărut niste versuri, si o pagină de proză într-o revistă literară.. Revista literară pe care mi-o doresc eu, nu mai apare...o pagină de revistă semnată

Nu vă mirati. Poetii, toti poetii sunt un singur, ne-mpărtit, neântrerupt popor. Vorbind, sunt multi. Prin evii ce se nasc si mor, cântând, ei mai slujesc un grai pierdut de mult. Adânc, prin

Of... sunt iată o grămadă de ani trecuti din acel decmbrie 1989... Si tu taci... si-n vremea tăcerilor tale, curg zgomotos puhoaie de ape tulburi...Vărtej de gânduri răscolite...si n-am de unde să te

Te mai iubesc… Înaltă ca un zid În față-mi marea S-a răzvrătit La margine de vis. Aproape, lângă mine, Resemnarea Îmi surpă dorul Învătându-mă să urc Alunecoase trepte Înspre abis… În

Cam greu Te aud În sufletul meu... Vezi, Am de vorbit La margini de mit Despre Poezia Sufletului Sau poate asa cum simt Despre Sufletul Poeziei În irizările Zăpezilor de argint... Cam

Ai putea veni oricând La marginea tăcerilor Gând... Ai putea aluneca În lacrima mea, Ai putea Trece pe sub curcubeu Fiindcă stii că acolo Sunt eu... Jumătatea rămasă atunci Dincolo De

Nu deschid mereu cutia cu scrisori.. am făcut-o azi, si am găsit o scrisoare frumoasă... Suntem niste puternici, scriind, imortalizând gânduri si sentimente...de fapt murim putin câte putin pe hârtie

Vezi, e parcă primăvară... Nu ninge, nu ne sunt drumurile oprite de ninsori...Care drumuri ? Care ninsoare ? Ninge iubite, ninge Dumnezeul iubirii Aleargă în văzduh După îngeri... Mai stii minte

<< În mijloc de furtună Rădăcini Tot mai adânc Înfig în glie, Sub vijelie Crengi, a mele mâini În frunze fosnitoare Linistea sfâsie...>> SOPTITA PORUNCÃ E galben mult În frunze Si de

Și, rogu-te mai pune în cuvânt Același dor de absolut Același gând Văzduh curgând Ca veșnicia pe pământ... Și, mai adună în amintire Aceleași „ ULTRASENTIMENTE” Să poți rămâne în

În iubirea noastră Locuiesc toate iubirile Lui Eminescu, Minulescu, Sorescu, Bacovia, Coșbuc, Nichita, Romuls Vulpescu, Adrian Păunescu, Of...toți stâlpii Catedralei Spiritualității