nicollè pierre

din ecou...
sau dinspre întuneric
albastrul cîntă doar pentru cei
cu ochii ascunși de cei de lîngă
mă întreb de ce uneori cerul
rămîne tot nuanțator de blue...
dar poate tu știi...

frumoase versuri,
numai bine!
nicollè

și vrem...i mai bune
de ceri vremii
nu e de teatru
doar de orbiri aparente
și... căciuli purtate pe ...
de oare ne-o semăna vreodată?
iar croncănitul e de mai demult...
de cînd nu era atîta scenetism pe față
s-a mai schimbat oleacă doar înfățișarea
dar năravul BA!!!!

mi-a plăcut votez PRO!! la ceea ce ai scris;

numai bine,
nicollè

dragă Ela,

figurinele de fum poate doar dacă sunt acele făpturi de lumină ne pot apăra de sărutările proscrise, dacă am prin din sensul tău

\"de somnul inexistent frigul teribil\"
o parte din iad, dar lumea nu poate fi dezgolită rămîne așa, chiar și cu formele ei de culoare, iar oglinzile deformate de multe ori ne fac să o vedem pe cea reală apoi cu ochii mai deschiși

presimțirile sunt chiar și atunci cînd le uităm de prin vis deși îngerul ni le mai șoptește la ureche, încă o dată spre dimineață, la trezire

anima e atinsă de multe ori doar de o altă anima, și ele se oglindesc duios pînă la fluidele celulare atinse de curcubeele din ele

călcâiul invulnerabil nu îl poate găsi decât fiecare în sine și aceasta poate doar în momentul când se spune rugăciunea sau nici atunci, nu cred în invulnerabilitate ci doar puterea de a depăși altfel vulnerabilitatea de a o ocolii, să zicem

știi doar că poeziile tale mă poartă atât de departe și în același timp aproape... mi-a plăcut mi-ai dat de gândit pentru toată ziua,

cu același drag,
și iartă-mi uneori absența, te rog
nicollè

Răzvan,

da, dacă umbra semnifică aici negativitățile din om, este mult mai bine să o alungăm, și să o lăsăm să danseze undeva departe, fără a ne încolți gânduri gri, iar minele tău să îmbrățișeze doar ideea de bine, așa cum îți rescrii aceste gînduri

numai bine,
nicollè

când balerina, se trezește printre gândurile tale, își va uita coregrafia, crede-mă, dar se sting luminile, ne părăsim dintre vise prin cei de lângă noi chiar impalpabili spațial uneori, ne rătăcim inimile printre cuvinte, iar cimitirul ca rămâne la fel de împrospătat cu mucuri, dincolo de zidurile atinse de lumina dimineții parcă toți ce ar trebui să se ascundă prin el, nu sunt,ascultă pianul vieții ce zace prin noi, cu primăvara ce se ascunde ca un fel de toamnă?

spor la scris,
cu drag!!
nicollè

p.s. miss you

\"pentru mine
o minune este că înflorește zarzărul\"

și pentru mine, zarzărul nou înflorit uneori bate în geam cu picături din parfum de primăvară, când ploaia își presară din turnări de altfel de precipitate, cu un microunivers ascuns... știi în fiecare an a mai crescut și el spre cer, doar noi nu îl atingem atât de ușor

mi-a plăcut poezia multe idei de auzit pentru adâncuri și respir de zile banale

\"peste vechile holde s-a turnat baliga
acelasi om nou rasarind deghizat în ghiocel\"

frumos spus

numai bine,
nicollè

dragă doamnă Manole,

scuzați-mi entuziasmul, dar mi-a plăcut aciditatea și detașarea căutată spre eternitate, mai tristă deși se reciclează și tresăririle de acid dezoxiribonucleic... pasted pe cale orală, mai ales acolo cu picioarele intromisiuni spre veșnicie, precum o dansantă melodie deși funebră cu praf de sare a pământului, în loc de praf de oase...

dar

\"nici după ce îi vor fi găsit frații mormântul
între noi nu se va schimba nimic
și nici... \"

veșnicia


nicollè

mersi, de gandul înflorit, esențele dacă e să le ating uneori este și după cum mă poartă gândurile tale, și chiar îmi place plângerea cu nepăsare cu tot, în care poate mă regăsesc, cum am mai scris, este o îmbrățișare așa dulce nepăsarea defiind așa decât o părere, mai mult conservatoare cu nuanțe cerute de timp

numai bine,

Gelu,

de multe ori se prea poate să existe momente când credem că suferința nu ne mai părăsește, dar atunci ne dă putere așa cum este... chiar dacă, și mai târziu poate

pierre

albastrul să nu îți cuprindă prea mult pașii, iar florile de nu-mă-uita să îți poarte și dincolo de vis, iubirea

pierre

statuile șoptesc orele de elefant
pietrele căzute a rugă și mâini ridicate

urme ce râmân urme
lângă nisipul de inimi

pierre

zmeie de hârtie poartă zile
înconjur
tencuieli cu pași smulși din umbre
rămase secundele sedimente
prin pulsări

ruginii sunt trecerile
atinse de întrebări zăcânde

cu drag,
pierre

umoarea apoasă a viselor,
de prin oglinda întoarsă
proiecții din suflete
de prin pulberi

să nu topim lumina de dincolo de umeri atunci când scrutăm cu privirea puțin deasupra umerilor doar doar or fi urme de aură; în inelul karmic se prea poate să fie ascunsă spirala?

a+1/ a-1 o moarte

spirit și suflet de parcă fiecare ar avea și o moarte proprie, încă nu știu, dar am impresia că tu da

\"când corpul devine
spiritul apelor nepământene\"

superb, mi-a plăcut enorm,

La Mulți Ani! numai împliniri de suflet și vise

cu drag,


p.s. să mă ierți te rog când mai râmân în umbră, dintr-un colț citind din gânduri de inimă...

La Mulți Ani! numai lumină în suflet și vise împlinite, chiar dacă mă repet

alte născociri de vise
prin ritmuri de inimi
cu alte vibrații

frumoase versuri ca de fiecare dată, am citit și prima variantă, deși ai schimbat versurile și titlul, erau reușite și primele, ai păstrat în mare aceleași idei, cu alte conotații

chiar dacă nu reușesc să îți las comentariu, cum timpul nu îmi este bun prieten, te citesc, sunt unul dintre cititorii tăi fideli

spor la scris anul acesta!

cu drag,

\"se apropie sfârșitul curcubeului sărat
această noapte scrie între noi
străinătăți\"

deja tăcerea ce o sădești prin mine o voi păstra, sper să nu te superi, dar are afinități

Sărbători Fericite!

cu drag,
pierre

rostul vederii pe dinăuntru pentru a descoperi din cosmosul sufletului precum urme de comete prin sânge, lutul fără el e mai mult decât văduv iar lumânarea e stinsă, deși tot se topește ceara

așa este ochii nu văd ce vede inima


cu drag,
pierre

Djamal,

am să-ți mărturisesc la ce m-am gândit prima dată la citirea versurilor tale ai vrut să te referi și la cele trei întunericuri?

sper să nu te superi de întrebare

numai bine,
pierre

oamenii coboară mereu o altfel de moarte pe dinăuntru, numai viața se coboară prin viață mai târziu, poate uităm să o chemăm cu pace cu tot, iar apoi pe benzi rulante mai trec pe lângă nori și îngeri cu sfaturi


mie nu mi-a spus nimeni că simplitățile vor fi zbateri de inimă...

cu drag,
pierre

aproape pierdută speranța ne poartă totuși spre strigătul de sine, așa cum doar el știe a ne traduce spaimele nemărturisite timpului

numai bine,
pierre