Poezie
Răsai, răsai, răsai... omule
1 min lectură·
Mediu
întunecimea
învăluie chipul pustietății
se scufundă privirile
în iluziile celești
țâșnind toiagul
luneca peste talazuri
iar pașii luminii
coboară dintr-un ecou
sub cupola căruia
se adună umbrele
un strigăt răsună
peste mulțimi
răsai, răsai, răsai omule
072.957
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Djamal Mahmoud
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 36
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Djamal Mahmoud. “Răsai, răsai, răsai... omule.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/djamal-mahmoud/poezie/219309/rasai-rasai-rasai-omuleComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
pregnante cuvintele alese. o aud strigată parcă
0
Rau Huluban, îți mulțumesc de trecere și pentru comentariu.
Mulțam
Djamal
Mulțam
Djamal
0
in toata poezia nu ai decat un singur verb si ala la gerunziu!!
\"Bezna
întunecimii
întunericului
eclipsei\"- mie imi suna tare mult a pleonasm....
BÉZNÃ = întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate
ECLIPSÁ= A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea.
nu mai e nevoie sa zic de restul.
acum incerc sa inteleg ce e cu \"Bezna întunecimii întunericului eclipsei în pustiu.\" poate ma va lamuri careva.
ar fi o poezie interesanta daca ar avea si ceva de transmis, nu ramane cititorul decat cu niste imagini mult prea abstractizate. un poem fragmentat, lipsit de sentiment. poezia este emotie, este traire.... dar aici...
o sa mai trec,
cu acelasi drag, Snowdon Queen.
\"Bezna
întunecimii
întunericului
eclipsei\"- mie imi suna tare mult a pleonasm....
BÉZNÃ = întunecare, întunecime, întuneric, negură, obscuritate
ECLIPSÁ= A întuneca total sau parțial un corp ceresc, interpunându-se în calea razelor lui de lumină sau între el și soare. 2. Fig. A pune, a lăsa în umbră, a întuneca, a umbri; a întrece, a depăși pe cineva (în merite, în strălucire). ♦ Refl. (Fam.) A se face nevăzut, a pleca pe furiș; a dispărea.
nu mai e nevoie sa zic de restul.
acum incerc sa inteleg ce e cu \"Bezna întunecimii întunericului eclipsei în pustiu.\" poate ma va lamuri careva.
ar fi o poezie interesanta daca ar avea si ceva de transmis, nu ramane cititorul decat cu niste imagini mult prea abstractizate. un poem fragmentat, lipsit de sentiment. poezia este emotie, este traire.... dar aici...
o sa mai trec,
cu acelasi drag, Snowdon Queen.
0
Îți mulțumesc de trecere și pentru comentariu.
Te mai aștept
Djamal
Te mai aștept
Djamal
0
Ioana florea, poemul a suferit mici modifacări, am vrut sa testez efectul unori încercări. Poemul este concis, are imagini și tansimite mesaj, nu știu ce ai perceput tu ???.
Mulțam
Mulțam
0
Djamal,
am să-ți mărturisesc la ce m-am gândit prima dată la citirea versurilor tale ai vrut să te referi și la cele trei întunericuri?
sper să nu te superi de întrebare
numai bine,
pierre
am să-ți mărturisesc la ce m-am gândit prima dată la citirea versurilor tale ai vrut să te referi și la cele trei întunericuri?
sper să nu te superi de întrebare
numai bine,
pierre
0
Nicolle Pierre, mulțumesc de trecere și de întrebare.
Răspunsul îl cauți-n ceață.
Te ma aștpt
Djamal
Răspunsul îl cauți-n ceață.
Te ma aștpt
Djamal
0
