Tirania umbrei, a sufletului și a eului

Mă hrăneam mereu de două ori : o dată pentru mine și a doua oară pentru umbra mea.Fumam de două ori mai mult, fiindcă și umbra mea era fumătoare.Aveam insomnii deoarece umbra mea dormea numai ziua, iar noaptea, trează fiind, mă ținea de vorbă.Din aceste motive m-am îngrășat, mă dureau plămânii și cearcăne adânci mi-au apărut în jurul ochilor. Sătul de relația dezavantajoasă cu umbra, am hotărât să mă eliberez de ea.Am pândit momentul când umbra dormea, am luat un foarfece și am tăiat-o din corp.Când s-a trezit din somn și a observat că nu mai este legată de mine, a început să țipe.Cuprinsă de disperare, m-a amenințat că se sinucide. - N-ai decât, i-am spus.Nu-mi pasă, mi-ai făcut viața un calvar. Și-a tăiat venele, iar cu sângele ei negru mi-a mânjit cărțile preferate.Apoi s-a calmat și mi-a cerut o țigară. - Nu-ți dau, i-am zis cu obidă.N-ai decât să-ți cumperi. - Nu pot, fiindcă sunt imaterială, nu am o formă ca voi oamenii.Din acest punct de vedere mă înrudesc cu fantomele, numai că ele sunt albe, iar eu am culoarea nopții. Mi-a venit o idee.Nu puteam spune că mi-era indiferentă, din moment ce a făcut parte din viața mea, chiar dacă era o entitate care mi-a provocat numai necazuri și neajunsuri. - Încarnează-te într-un om care intenționează să-și cumpere țigări, fură-i pachetul de țigări, ieși din el și apoi fugi. Și să nu te mai văd niciodată. În locul rămas liber înlăuntrul meu mi-am simțit cum se activează sufletul.Zi de zi, simțeam prezența acestuia tot mai acut, tot mai intens.Dacă la început era doar un centru de sensibilitate și emoții pe care îl stăpâneam, cu timpul a pus stăpânire pe mine.S-a transformat într-un tiran, care îmi poruncea să slăbesc, deoarece greutatea îl apăsa, să mă las de fumat, fiindcă fumul de țigară îi provoca amețeli și să dorm și ziua și noaptea, pentru că îl stresam și îl oboseam. Regretam din ce în ce mai mult faptul că mi-am alungat umbra.Într-o zi, disperat de capriciile ilogice ale sufletului, mi-a încolțit ideea de a scăpa de tirania lui.Am ajuns la o înțelegere cu eul personal; am semnat un pact de colaborare între mine, gândire și sine.Mi-a promis că mă va ajuta dacă îi satisfac orgoliile și ambițiile.Am fost de acord cu condițiile impuse de eu, iar acesta a dizolvat sufletul cu o substanță misterioasă produsă din esența sa. Astfel am devenit un om egoist, orgolios și ambițios, când eul îmi conduce viața, și o persoană altruistă, blândă și calmă, când mă conduc pe mine însumi.